Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor se sărbătorește anual pe 23 aprilie și este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor. Mai multe personalități au vorbit despre cărțile lor preferate pentru Q Magazine.
EXCLUSIV. Laura Andrei: „Donul liniștit” m-a zidit ca om
În casa părinților biblioteca ocupa locul central. Un zid de volume ce se înălța din podea până în tavan. Din toate cărțile aflate acolo îmi amintesc viu două tomuri,cu coperți roșii și silueta desenată a unui călăreț, ce m-au fascinat. Aveam cam 13 ani, iar tatăl meu mi-a spus că este mult prea devreme să citesc o asemenea carte. Nimic mai motivant decât acea interdicție! Coperțile roșii adăposteau o capodoperă a literaturii universale, romanul „fluviu” „Donul liniștit”. Citit și recitit cu entuziasmul adolescenței, cu energia tinereții și cu înțelepciunea vârstei mature, „Donul liniștit” rămâne pentru mine, alături de „Război și pace”, una din scrierile care m-au zidit ca om. Roman fluviu pentru imensa curgere a narațiunii? Pentru curgerea teribilă a timpului în cei zece ani de frescă istorică? Sau pentru că fluviul Don este în sine coloana vertebrală și chiar unul dintre eroii romanului? Toate acestea, dar și fluviul destinului care schimbă, tulbură ori distruge o lume unică. Organizat arhitectural, romanul mi-a dezvăluit cum mersul liniștit al vieții devine vârtej tulbure, iar amintirea apelor calde și line rămâne firul de speranță că odată binele a existat. Un drum viu prin Rusia țaristă, Primul Război Mondial, formarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și războiul fratricid albi-roșii, totul clădit în forța unică a cuvântului.
Plagiat sau nu?
Misterul apartenenței romanului a fost cel care a sporit și mai mult dorința de a trece dincolo de a urmări cu sufletul la gură intriga. Este Șolohov cel care l-a scris? Avea doar 23 de ani la apariția primului volum, și mulți s-au îndoit că este realmente autorul romanului. Jean Paul Sartre refuză Nobelul, arătând că nu poate fi premiat înaintea lui Mihail Șolohov. În 1965 râvnitul premiu este acordat scriitorului rus. Peste ani, istoricul Felix Kuznețov dovedește că plagiatul nu există, răscumpărând manuscrisul primelor două volume ce probează autenticitatea lui Șolohov ca autor.
