"În special în timpul pandemiei, ne propunem să intensificăm cooperarea dintre cele două ţări. Suntem de acord că munca nu trebuie să-i îmbolnăvească pe oameni - nici pe câmp, nici în abatoare, nici în altă parte! Toţi lucrătorii trebuie să beneficieze de condiţii corecte de muncă indiferent de tipul contractului încheiat. În Germania, drepturile lucrătorilor români trebuie respectate şi mai atent aplicate", se menţionează în declaraţia comună dată publicității de cei doi miniştri.
Într-o postare pe Facebook, Violeta Alexandru a precizat \"\"schimbările ambițioase în legislația germană a muncii\"\", referindu-se la „întărirea responsabilității angajatorilor față de angajați”.
Violeta Alexandru: „Imediat după discuțiile purtate cu ocazia deplasării mele în Germania în luna mai, Ministrul Heil s-a implicat în pregătirea (între timp și adoptarea) unor schimbări ambițioase în legislația germană a muncii, în primul rând, prin întărirea responsabilității angajatorilor față de angajați.
1. În industria cărnii se lucra prin intermediari, folosindu-se contracte de antrepriză. Se vor schimba lucrurile; de la 1 ianuarie - cetățenii străini inclusiv românii vor avea contract de muncă individual direct cu angajatorul, proprietarul firmei astfel acesta fiind direct responsabil de condițiile de muncă ale tuturor angajaților.
2. Mulți dintre românii care lucrează în străinătate îmi scriu despre faptul că nu le este respectat programul de muncă din contractele de muncă. În Germania se va introduce un control strict al programului de muncă. Evidența orelor de muncă se va ține electronic. S-a început în industria cărnii. Este bine și pentru angajator pentru că are o evidență strictă a prezenței la serviciu, dar mai ales pentru angajați pentru că vor putea evalua la finalul lunii sau la finalul contractului, după caz care este toată activitatea depusă și care sunt drepturile salariale cuvenite mai ales în situația în care efectuează ore suplimentare.
3. Va crește numărul de controale cu o atenție aparte cu privire la condițiile de cazare și la cele de muncă. Știu din România – în prea multe situații, legislația e bună, punerea ei în practică este marea provocare. Discutăm împreună despre stabilirea unor standarde minime în privința condițiilor de cazare, aspecte ce urmează a fi verificate de instituțiile de control.
4. Rămân la părerea că este responsabilitatea primordială a părților semnatare ale unui contract (angajat și angajator) să agreeze asupra condițiile contractuale. Aici adresez, din nou, un apel, către toți românii care pleacă în străinătate, să citească contractul înainte de plecarea spre locul de muncă, să se asigure că sunt clare condițiile de: plată salariu, acoperire a costurilor de cazare și masa, plată transport repatriere inclusiv, dacă doresc să specific acest lucru, pentru condițiile în care, din cauze neimputabile lor, doresc să rezilieze acel contract. Pentru a preîntâmpina orice problemă, am ridicat în discuție posibilitatea discutării unui contract cu standard minimale care să determine cele două părți să nu mai omită să clarifice, de la începutul colaborării, aceste aspecte importante, invocate des în ultima vreme.”
