Numită Interstellar Probe, sonda „va ajunge în spaţiul interstelar local, care este necunoscut şi la care omenirea nu a ajuns niciodată”, după cum a declarat într-un comunicat Elena Provornikova, unul dintre responsabilii de la Laboratorul de Fizică Aplicată (APL) al Universităţii Johns Hopkins, care conduce studiul, scrie Agerpres.
Această zonă se extinde dincolo de heliosferă, un strat aflat în jurul sistemului solar, locul în care fluxul constant de particule solare denumit „vânt solar” se ciocneşte cu fluxurile de particule emise de alte stele, coliziune ce limitează nivelul de radiaţii cosmice ce pătrund în sistemul solar.
Doar două sonde au traversat heliosfera intrând în spaţiul interstelar, Voyager 1 şi Voyager 2, în 2012, respectiv 2018, după o călătorie de câteva decenii. Însă, cele două sonde gemene, care iniţial nu au fost destinate să se angajeze într-o astfel de călătorie, se apropie de finalul parcursului lor.
Sonda concepută de Universitatea Johns Hopkins, cu aprobarea NASA, se ridică la înălţimea provocării.
Bateria sa de instrumente va permite studierea mecanismelor ce guvernează heliosfera şi, mai ales, activitatea solară şi mediul interstelar.
Echipa APL cuprinde circa 500 de oameni de ştiinţă, ingineri şi pasionaţi de acest domeniu din numeroase ţări, potrivit SciTechDaily.com.
Oamenii de ştiinţă responsabili cu acest studiu, care planifică o lansare la începutul anilor 2030, estimează că sonda va putea călători cu peste 130.000 km/h, potrivit unei prezentări a lui Pontus Brandt, responsabil ştiinţific în cadrul laboratorului de la Johns Hopkins.
Cu o viteză dublă faţă de cea a Voyager 1, sonda va atinge limita heliosferei în circa cincisprezece ani, înainte de a plonja în vidul interstelar, până la peste 150 de miliarde de kilometri distanţă de Planeta Albastră.
