Alimentele, apa și somnul, sunt elementele indispensabile unei funcționări normale a organismului uman. În timp ce alte ființe pot supraviețui pentru o lungă perioadă de timp fără acești factori vitali, viața omului este imposibilă în asemenea condiții. Cel puțin asta spune știința! Și totuși, există oameni care susțin că de zeci de ani nu au mâncat nimic, că nu au pus strop de apă în gură și nu au dormit nici măcar o clipă, de-o viață întreagă.
De-a lungul secolului trecut, mai mulți oameni s-au încumetat să experimenteze viața fără somn, din proprie inițiativă, în încercarea de a-și depăși limitele propriului organism și de a intra în Cartea Recordurilor. În 1965, Randy Gardner, un adolescent în vârstă de 17 ani, a bătut toate recordurile precedente, intrând în Guinness Book, pentru 11 zile și 24 de minute de nesomn. Prin această încercare curajoasă, tânărul voia să demonstreze că privarea de somn nu provoacă efecte dezastruoase. În timpul experimentului, Randy a fost atent și constant monitorizat de o echipă de cercetători și medici condusă de psihologul William Dement, profesor doctor la Universitatea din Stanford. Conform raportului final, după zece zile de nesomn, Randy Gardner era încă capabil să realizeze diferite sarcini complexe și chiar a reușit să îl învingă pe un coleg de-al său la pinball, un joc pe care cei doi îl jucau adesea, deși comportamentul și capacitățile cognitive îi fuseseră afectate. Printre efectele stării de nesomn raportate de către medici, Randy suferea de probleme de concentrare, de halucinații, schimbări bruște de dispoziție și de pierderea memoriei pe termen scurt. În cea de a 11-a zi, a fost rugat să scadă în mod repetat cifra șapte din 100. Randy a început scăderea, oprindu-se însă la 65. Întrebat de ce nu continuă, acesta a răspuns confuz că nu mai ține minte ce trebuia să facă.
După încheierea maratonului de nesomn, Randy Gardner a dormit continuu timp de 15 ore și, în câteva zile, viața i-a revenit la normal. Astfel, tânărul a reușit să demonstreze că în anume condiții de sănătate fizică și mentală, privarea de somn nu aduce consecințe dezastruoase asupra organismului, pe termen lung.
În mai toate colțurile lumii dăinuie numeroase mărturii scrise și orale, care relatează că încă din timpuri străvechi au existat oameni care au trăit ani în șir, fără hrană și fără apă. În mai toate religiile lumii există mențiuni despre călugări și sihaștri care, în calea lor către iluminarea divină, se retrăgeau în cele mai pustii locuri, nevoindu-se în rugăciune și post negru continuu, perioade de timp inimaginabile.
Nu cu mult timp în urmă, în anul 2005, presa internațională scria despre cazul fenomenal al unui tânăr budist din Nepal care, mai bine de un an de zile, a trăit fără pic de mâncare și fără strop de apă. Palden Dorje, în vârstă de doar 24 de ani, despre care adepții săi spun că este reîncarnarea lui Budha, s-a retras în scorbura unui copac, petrecându-și timpul în profundă meditație. Zeci de oameni s-au adunat atunci în jurul arborelui, pentru a i se alătura în rugăciune și post. Conform martorilor, într-o zi, Palden Dorje a dispărut, pur și simplu, chiar din fața ochilor mulțimii. Se spune că asemenea puteri capătă numai cel ce rupe legătura cu omenescul, cel ce transcende într-un alt nivel al cunoașterii, lepădându-se de nevoile biologice vitale. Câteva luni mai târziu, a fost găsit de către ofițerii de poliție din orașul Nijgadh, în adâncă meditație, într-o cameră a cărei intrare era zăvorâtă din afară, aflată sub un templu budist. Într-un final, a explicat că părăsise scorbura copacului în care se retrăsese inițial pentru că "nu mai avea suficientă liniște". Asemenea cazuri fenomenale, de oameni ce nu mănâncă absolut nimic cu anii, s-au raportat peste tot în lume. Cei care au adoptat acest stil de trai aparent imposibil susțin nu numai că nu îndură niciodată chinurile înfometării, dar și că trupul lor s-a eliberat de boli grave și suferințe grele.
Povestea Zinaidei Baranova, femeia care de peste 13 ani trăiește fără a avea nevoie de mâncare și apă, este cel puțin uluitoare. În anul 1980, Zinaida și-a pierdut unicul fiu, de 18 ani, decedat într-un accident de automobil. După tragedie, femeia s-a izolat complet de familie și de prieteni și a picat într-o depresie severă. În câțiva ani, starea ei de sănătate s-a deteriorat atât de grav, încât toți medicii care au consultat-o s-au declarat neputincioși. Femeia suferea de mai multe afecțiuni cardio-vasculare, de tahicardie, ischemie, anghină pectorală. De asemenea, vederea aproape că o părăsise complet, avea mari probleme la membrele inferioare și dificultăți grave de respirație. Pentru medici, recuperarea ei era practic imposibilă!
Sursa: formula-as.ro
