Când a găsit un bebeluș în spatele unui tomberon, polițistul Michael Buelna a trăit șocul vieții! Pur și simplu nu putea concepe atâta cruzime. Și văzuse multe la viața lui... Fusese atras de țipetele ascuțite, ca de pisică, dar când a văzut cine scotea, de fapt, sunetele, a înghețat! Preț de câteva secunde, nu a fost în stare nici să respire! Apoi, s-a aplecat, a luat bebelușul în brațe, l-a înfășurat în haina lui și i-a suflat aer cald, să-l încălzească.
21 noiembrie 1989, Santa Ana, California. O zi pe care o va ține minte toată viața! Ce i-a fost dat să trăiască în acea zi i-a schimbat radical viața!
În timp ce se afla în misiune, investigând o crimă care avusese loc cu câteva zile înainte, polițistul Michael Buelna a auzit scâncetele unui copil. Veneau dintr-un loc în care nici măcar un om în toată firea nu ar fi trebuit să fie... Era seara, iar pe stradă nu era nici țipenie de om... Luminile erau stinse și frigul era tot mai înțepător... Când a ajuns în colțul străzii, a fost atras de un grup de oameni... I-a întrebat dacă îi poate ajuta cu ceva, iar aceștia i-au spus care era motivul pentru care au ieșit în toiul nopții din casă: undeva în apropiere, auziseră țipetele unui bebeluș...
Fără să stea pe gânduri, Michael a început să investigheze împrejurimile. La un moment dat, a ajuns lângă un tomberon. Gunoiul era împrăștiat peste tot în jur, dar altceva i-a atras atenția: pe jos, lângă perete, ceva scotea niște sunete înfiorătoare... S-a apropiat, a dat cartoanele din față la o parte și l-a văzut! Era un bebeluș de câteva zile, cu cordonul ombilical netăiat, murdar, slăbit și înfometat... Abia mai respira, dar cu ultimele puteri a reușit să scoată acele sunete care l-au salvat!
Michael l-a luat în brațe, l-a înfășurat în haina sa și i-a suflat aer cald... În acel moment, simțind căldura, bebelușul a dechis ochii. Copilașul trebuia, însă, transportat de urgență la spital. Medicii au reușit să-i salveze viața la timp... Bărbatul, ușurat, a simțit că, din acel moment, micuțul trebuia să primească și un nume. I-a spus "Adam". I se părea cel mai potrivit nume pentru bebeluș...
După câteva zile, a fost înregistrat pentru a fi dat spre adopție. Era evident faptul că cea care i-a dat viață nu-l dorea... După ce s-a consultat cu familia sa, Michael s-a gândit să-l adopte. Soarta a făcut ca, până să întocmească toate actele necesare adopției, bebelușul să fie încredințat unei alte familii. Elizabeth Barton și Daniel Fernandez aveau să-i devină părinți. Cum l-au văzut, cei doi au decis să-i dea un alt nume: Robin.
Anii au trecut și cei doi l-au crescut ca pe propriu fiu. Nu-i lipsea nimic, avea parte de toată dragostea și, cel mai important, nu i-au spus niciodată cum a fost abandonat... Li se părea inuman!
Abia când băiatul a împlinit 24 de ani au decis să-i spună unde și cum a fost găsit... Cumva, li se părea că, ascunzându-i adevărul, îi ascund propria viață... După ce a trecut de șocul cumplit, Robin le-a spus că vrea să-l cunoască pe polițistul care i-a salvat viața.
Michael era deja bătrân... Fusese în slujba dreptății până împlinise 50 de ani și câștigase nu doar respectul colegilor de serviciu, dar și al întregii comunități.
Într-o bună zi, cineva i-a sunat la ușă... Când a deschis-o, i-a văzut: cei doi soți îl țineau de mână pe fiul lor adoptiv, Robin. Michael l-a recunoscut imediat. Au intrat în casă și au vorbit ore în șir, ca și cum nu s-ar fi despărțit niciodată. Atunci, Michael i-a mărturisit un secret: și el fusese un copil abandonat la naștere...
