Ortodoxe
Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust şi Iraclie; Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul
Greco-catolice
Sf. ap. Aquila, din cei 70; Sf. aep. Iosif Mărturisitorul
Romano-catolice
Sf. Camil de Lellis, pr.
Sfântul Apostol Achila este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 14 iulie
A fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel şi a fost hirotonit episcop de acesta. Sfântul Achila era iudeu de neam, din părţile Pontului, locuind în Italia cu soţia sa, Priscila, mai înainte de a fi creştini.
În urma edictului dat în anul 49 de împăratul Claudiu împotriva iudeilor (Fap.18, 2-3), s-a refugiat, împreună cu soţia sa, de la Roma la Corint.
Sfinţii Achila şi Priscila l-au însoţit pe Sfântul Pavel în călătoria sa misionară, îmbarcându-se pe o corabie care mergea spre Siria. Au ajuns împreună la Efes, unde cei doi soţi au rămas.
S-au întors la Roma după moartea împăratului Claudiu.
Când Sfântul Apostol Pavel a ajuns din nou în Corint, a scris de acolo Epistola sa către Romani, în care amintea de aceşti ucenici ai săi, despre care spunea: "Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus, care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre neamuri" (Sf. Ap. Pavel, Romani, cap. 16; 3, 4).
După un timp cei doi s-au întors de la Roma în Efes, unde au rămas alături de Sfântul Apostol Timotei. Sfântul Achila a fost ucis de necredincioşi şi a aflat odihnă la ceruri.
Sfinţii Achila şi Priscila sunt prăznuiţi împreună la 13 februarie, iar la 14 iulie este sărbătorit Sfântul Achila singur.
Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749, în Naxos, localitate aflată în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. În timpul şcolii, pe care a făcut-o la Smirna, a devenit un bun cunoscător al scrierilor Sfinţilor Părinţi, al aghiografiei şi al dreptului canonic.
La 26 de ani, după câteva vizite în Sfântul Munte, a intrat în monahism, la Mănăstirea Dionisiu. După doi ani de ascultare, a fost tuns rasofor şi a primit numele de Nicodim, primind ascultarea de secretar şi citeţ.
După doi ani, Sfântul Macarie din Corint l-a vizitat şi i-a cerut să corecteze şi să pregătească pentru tipar "Filocalia", lucrare enciclopedică privind viaţa spirituală şi rugăciunea.
Sfântul Nicodim s-a retras din mănăstire într-o chilie, pentru a săvârşi această lucrare. La fel a făcut şi pentru alte scrieri, cum sunt "Everghetinos" şi "Tratatul despre Sfânta Împărtăşanie".
Auzind de Sfântul Paisie de la Neamţ, care avea o mie de călugări în obştea monahală din Moldova, Sfântul Nicodim a pornit cu corabia spre această destinaţie. Dar, prin providenţa dumnezeiască, o furtună l-a împiedicat să-şi atingă scopul.
A înţeles din acesta întâmplare că Dumnezeu avea alt plan cu el şi a mers să vieţuiască într-o chilie din Capsala, unde a copiat o seamă de manuscrise pentru nevoile sale sufleteşti, dăruindu-se neîncetat rugăciunii.
S-a retras apoi într-o insulă aproape pustie lângă Eubeea, în anul 1782.
"Acolo, la cererea vărului său, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfântul Nicodim a scris capodopera operelor sale - "Manualul sfaturilor bune", sau "Paza celor cinci simţiri\", despre păzirea simţurilor şi a gândurilor şi despre activitatea minţii. În vârstă de 32 de ani şi singur, lipsit de cărţi şi notiţe şi neavând ca resurse decât bogăţia imensei sale memorii şi dialogul continuu cu Dumnezeu, el expune în această operă o sinteză a tuturor învăţăturilor spirituale ale Sfinţilor Părinţi, arătate printr-un mare număr de citate, texte însoţite de referinţe exacte. El învaţă cum se poate dezrobi mintea (nous) de înlănţuirea plăcerilor simţurilor, pentru a-i permite înălţarea prin rugăciunea inimii la cugetările duhovniceşti ale contemplaţiei. În timpul petrecut în această insulă, sfântul a înfruntat atacurile puternice ale demonilor care căutau să-l războiască; dar el îşi păzea mintea şi nu-şi ridica capul din cartea sa, decât pentru a râde de încercările lor neputincioase" (Vieţile Sfinţilor).
Sfântul Nicodim a tradus o antologie a Sfintelor Canoane, operă pe care a numit-o "Pidalion". Această lucrare a fost editată prima dată la Leipzig, în anul 1800. A redactat, după doi ani de muncă, "Sinaxarul", care cuprinde toţi sfinţii Bisericii.
A trecut la cele veşnice pe 14 iulie 1809. Tomosul de canonizare al Sfântului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I împreună cu membrii Sinodului pe 31 mai 1955.
