Kelemen Hunor a îmbrăcat marți haina de sfetnic înțelept, avertizând că Executivul condus de Ilie Bolojan riscă să rămână fără combustibil politic până în vară dacă mai confundă mult timp țara cu un tabel Excel. Liderul UDMR a punctat, cu o ironie fină, că cetățenii au prostul obicei de a se revolta atunci când guvernarea devine o formă de asceză forțată, amintindu-le „technocraților” de la București că nu poți conduce o societate ignorându-i voința, oricât de frumoase ar arăta cifrele pe hârtie.
„Înțelepciunea” de a repara ce ai stricat singur
În viziunea lui Kelemen, a corecta deciziile pripite nu este un semn de slăbiciune, ci mai degrabă o dovadă de maturitate târzie. Mesajul pentru Ministerul Finanțelor și pentru restul echipei guvernamentale a fost tranșant: în timp ce oficialii se luptă cu monstrul deficitului, cetățenii se luptă cu realitatea banală a portofelului gol. Liderul UDMR a sugerat sarcastic că Guvernul ar putea încerca măcar o dată să răspundă pozitiv așteptărilor sociale, mai ales că o astfel de „minune” nici nu ar găuri bugetul național, ba chiar ar lăsa autoritățile locale cu buzunarele mai pline decât anul trecut.
Bolojan, „durul” de la Oradea, în fața realității de la București
Referindu-se la stilul de management al premierului, Kelemen a oferit un portret în nuanțe de gri: Ilie Bolojan este acel „om dur” care a funcționat la Oradea, dar care acum pare să descopere că politica de stat nu se face doar cu pumnul în masă. Subliniind că „nimeni nu e perfect” – de la miniștri la primari celebri precum Fritz sau Grindeanu – Hunor i-a sugerat premierului că responsabilitatea funcției include și capacitatea de a recunoaște când a dat-o în bară.
Scenariul „horror”: Iunie, luna în care se stinge lumina la Palatul Victoria
Finalul analizei lui Kelemen Hunor a sunat mai degrabă a prohod politic decât a încurajare. Avertismentul este clar: dacă Guvernul nu învață rapid diferența dintre o guvernare justă și o simplă contabilitate rece, sprijinul politic se va evapora complet până în mai-iunie. Un astfel de deznodământ ar fi, în cuvintele liderului UDMR, de-a dreptul „horror” – o perspectivă sumbră pentru un Cabinet care pare să fi uitat că, în politică, reacția oamenilor contează mai mult decât echilibrul contabil.
