Suspiciunea de premeditare și documentele privind TikTok
Anca Alexandrescu: Să pornim de la ce a spus domnul Georgescu: anularea cu premeditare a alegerilor.
Toni Greblă: Din păcate nu le vom avea niciodată, pentru simplul fapt că ele nu există. Și asta o spun cu responsabilitatea unei activități de vreo 36 de ani în diverse funcții și demnități publice. Dar să pornesc citând din decizia Curții Constituționale care a dispus anularea alegerilor. A constatat Curtea Constituțională, printre altele, că respectarea drepturilor electorale, citez din decizie, „este condiția sine qua non a oricărei democrații”. Plecând de aici, poate asta explică și de ce, care este rolul prezenței mele, pentru a informa cetățenii României cu privire la fapte care s-au petrecut în acea perioadă. Aș porni de la cum s-a sesizat Curtea Constituțională în legătură cu procesul electoral. Mai întâi a fost sesizată de Biroul Electoral Central.
Ședința fără sesizare: momentul-cheie din 6 decembrie
Toni Greblă: Pe data de 6, în timp ce procesul pentru turul doi era în desfășurare și votaseră peste 30.000 de oameni în diaspora, pentru că votul începuse în diaspora și începea să se apropie de Europa, Curtea Constituțională s-a întrunit vineri fără să fie stabilită o dată, să aibă o ședință programată de către președinte și așa mai departe, și fără să fie sesizată, citez acum din nou din Hotărârea nr. 32 a Curții Constituționale, „s-au întrunit pentru a examina aspectele referitoare la corectitudinea și legalitatea procesului electoral, care au fost aduse la cunoștința publică la 4 decembrie 2024 prin declasificarea notelor de informare ale DIPI, SRI și STS”. Drept urmare, ei au examinat fără să fie sesizați.
Autosesizarea Curții Constituționale: o premieră absolută
Anca Alexandrescu: Există un moment în istoria Curții Constituționale când s-a mai autosesizat la modul acesta?
Toni Greblă: Niciodată. Curtea Constituțională nu se poate autosesiza. S-au sesizat din oficiu.
Anca Alexandrescu: Putem presupune că cineva le-a cerut să facă lucrul acesta?
Toni Greblă: Cineva i-a convocat, i-a adunat vineri după ora 15 la sediu.
Anca Alexandrescu: Presupun că doar președintele Curții putea să facă lucrul acesta.
Toni Greblă: Nu știu cine a făcut, dar cert este că ei s-au întrunit după prânz, vineri, la sediul Curții Constituționale, fără să aibă nicio sesizare, au purces la examinarea, citez, „a notelor de informare declasificate în data de 4 decembrie de către DIPI”.
Notele informative și lipsa valorii juridice
Anca Alexandrescu: Dar Curtea Constituțională are atribuții să judece în acest fel?
Toni Greblă: Păi, e pentru prima dată când examinează. Legea nu îi permite, sigur, dar examinează niște note informative care fuseseră declasificate. Ele au stat la baza ședinței CSAT din data de 4 decembrie și, pe baza lor, a notelor informative, CSAT a dat acel celebru comunicat în care nu este nicio probă, sunt niște afirmații la modul general, unele sunt „se pare că”.
Cele două motive invocate pentru anularea alegerilor
Toni Greblă: Deci ei au analizat notele informative declasificate întocmite de DIPI, SRI și STS și au constatat, în urma acestei examinări, că a fost influențat caracterul liber și corect al votului și au fost nesocotite normele legale privind finanțarea campaniilor electorale.
Anca Alexandrescu: Avusese loc un proces sau vreo decizie a autorității care să spună că s-au încălcat norme legale de finanțare?
Toni Greblă: În legătură cu finanțarea partidelor politice vreau să vă spun că aproape toți competitorii au avut diverse încălcări ale legislației cu privire la finanțarea campaniilor electorale, iar sancțiunea pentru toți, pentru că asta e prevăzută de lege, este o contravenție și, eventual, confiscarea sumelor care au fost cheltuite sau obținute în afara prevederilor legale.
Declasificarea documentelor și limitele legale
Anca Alexandrescu: Declasificarea acelor documente e legală?
Toni Greblă: Sigur, emitentul unei note informative poate să hotărască și declasificarea.
Anca Alexandrescu: Notele acelea au valoare juridică?
Toni Greblă: Ele sunt note informative, ele nu au nicio valoare juridică și nici nu se întemeiază pe vreo probă, ci pe suspiciuni cu privire la nerespectarea legislației privind finanțarea partidelor politice.
Interzicerea candidaturii și decizia Curții Constituționale
Anca Alexandrescu: Aceste dosare care s-au făcut ulterior turului I nu aveau nicio justificare pentru interzicerea domnului Georgescu?
Toni Greblă: Absolut, ele nici nu sunt invocate în decizia Curții Constituționale.
La interzicerea candidaturii s-au folosit din nou aceleași alegații. Neavând interzise drepturile electorale, nicio instanță, fie și o instanță constituțională, nu poate să examineze, pe baza unor declarații apărute în presă sau citate de presă, și nu poate să dispună interzicerea dreptului de a candida. Eu spun că au fost încălcate grav prevederile constituționale și legale, iar acest lucru face ca România să nu mai fie considerată o țară democratică.
Două hotărâri opuse și un paragraf controversat
Toni Greblă: A fost o presiune asupra Curții Constituționale, din partea cui nu pot să spun. Eu vreau să vă spun că presiunile trebuie să fi fost deosebit de puternice, de vreme ce și asupra mea, când am fost la Curte, s-au făcut presiuni. Am fost amenințați. Declarasem constituționale acele legi Big Brother, iar directorul SRI de atunci a spus public că, dacă se va întâmpla un atentat terorist în România, atunci va ști pe cine să arate cu degetul. Am rezistat toți la acele presiuni.
Acum nu știu ce a intervenit la judecătorii Curții Constituționale, fără să fie sesizați, fără să invoce un text de lege care le permitea lor să reexamineze validarea alegerilor, pentru că, cu patru zile înainte, validaseră deja primul tur. Acea decizie este în picioare și astăzi. Avem două decizii azi: prima decizie care validează, a doua care invalidează.
Mandatul președintelui și problema interimatului
Toni Greblă: Apoi au mai adăugat un paragraf fără nicio legătură cu validarea alegerilor, în care au zis că președintele în funcție își va continua mandatul până la depunerea jurământului președintelui nou ales. Nimeni nu ceruse Curții Constituționale, nu se crease niciun conflict negativ, nu se crease un vid de putere, cu președintele care mai avea săptămâni de mandat. Aveam prevederea constituțională că președintele Senatului asigură interimatul, pentru că președintele este în imposibilitatea să își continue mandatul, pentru că a expirat. Această adăugare nu este constituțională. Curtea putea să se pronunțe la încetarea mandatului.
Presiunile Comisiei Europene și limitele AEP
Toni Greblă: Între turul I și turul II a fost o presiune, o insistență deosebită a unor organisme de la Comisia Europeană, foarte puține, către AEP, dar cele mai multe în legătură cu cooperarea între Comisie, ANCOM și CNA. Eu am spus de la început că nu avem atribuții legale în acest sens, să cenzurăm ce apare în spațiul public.
Dublă măsură și finanțarea nedeclarată
Toni Greblă: Dacă vorbim de dublă măsură, Curtea Constituțională ne spune în legătură cu nedeclararea surselor de finanțare că acesta este un fapt foarte grav care duce la anularea alegerilor. Păi avem acum candidați care nici acum nu și-au declarat veniturile.
Nu era chiar la 180 de grade, era o compunere frumoasă, dar lipsită de temei. În fiecare vineri guvernul a avut pe masa raportul săptămânal cu privire la organizarea din punct de vedere tehnic a alegerilor. În mare parte raportul era întocmit pe baza constatărilor AEP, dar și a altor instituții: MAE, Institutul Național de Statistică, STS. Nimeni nu a constatat vreo inadvertentă în desfășurarea procesului electoral. După turul 1, în timpul procesului electoral, nu am avut nicio contestație, nicio plângere. După stabilirea rezultatului alegerilor și încheierea proceselor verbale de numărare a voturilor, 100.000 de reprezentanți ai partidelor politice au semnat.
Probabil CCR, bănuiesc că se făcuseră presiuni în legătură cu anularea alegerilor. CCR probabil a zis: „Uite, dispune de renumărarea voturilor”, o situație ciudată. Dacă găseau ceva neclarități în legătură cu cele două rezultate, ar fi anulat probabil întreg procesul electoral. Ar fi fost reluate alegerile de la început, dar a fost un efort foarte mare din partea autorității, a birourilor electorale județene, a BEC, a ambasadelor din străinătate care au numărat voturile.
Nu au venit ambasadori în perioada alegerilor la AEP. Probabil nu sunt eu prea frecventabil și aveau informații unde probabil pot să se ducă. Nu a încercat nimeni să facă niciun fel de presiune asupra mea. Am avut de luptat cu niște măsuri pe care au vrut să le ia, încercând să explic că nu sunt tocmai cele mai bune măsuri: calendarul de desfășurare a alegerilor, comasare, mutarea datelor până în septembrie, până în decembrie. Am fost împotrivă și Comisia de la Veneția ulterior a constatat aceleași lucruri: nu poți să comasezi cu europarlamentarele, pentru că mesajele către alegători o să fie percepute greșit.
Presiuni în legătură cu comasarea alegerilor
În legătură cu alegerile prezidențiale trebuia să fie în septembrie, după aia mutată în decembrie. Au fost niște bâlbe. Cu nerespectarea calendarului convenit inițial și care era cel firesc am avut atunci alegerile locale. Mandatul primarilor expiră prin septembrie și au fost organizate în iunie, pentru că aceea era data de europarlamentare. Au fost aleși primarii, după care și-au preluat mandatul în septembrie și am avut o perioadă cu primar în exercitiul funcțiunii și primar nou ales în multe localități, ceea ce era nefiresc pentru România. SUA practică așa ceva pentru președinte, dar acolo e o tradiție de sute de ani și e intrată în firescul lucrurilor.
Toni Greblă, demis oficial pentru „declarații nepotrivite față de calitatea de președinte AEP”
M-au demis pentru declarații nepotrivite față de calitatea de președinte AEP, nu s-a spus nimic acolo. Eu le-am spus numai lor, decidenților cu care colaboram, fiindcă nu pot să organizez alegerile fără guvern; aceea era o frază ca să fie un motiv. Decidenților din guvern le-am atras atenția în mai multe rânduri. Problema anulării alegerilor nici nu o concepeam, a apărut ca un trăznet vineri, 6 decembrie, după ora 15.
Interzicerile candidaților la prezidențiale nu aveau temei
Nu era în atribuțiile CCR să o interzică pe Diana Șoșoacă, pentru că Curtea nu are un proces pe contradictorialitate. Nu poți să examinezi niște declarații de presă și să iei o măsură împotriva unui om, astfel încât sigur nu prea existau motive. Unii candidați pot să ne placă, să nu ne placă, dar regulile sunt regulile, urmează cetățenii să voteze. Dacă mie nu-mi place un candidat pot să zic: „Ce dacă s-a încălcat legea, bine că l-au scos din cursă”, asta nu e o atitudine care se încadrează în niște precepte democratice.
BEC nu a avut nicio competență legală pentru invalidarea lui Călin Georgescu
La reluarea alegerilor, CCR nu a mai vrut să îl invalideze pe candidatul Georgescu decât dacă îl invalidează și BEC, ceea ce nu am fost de acord, pentru că BEC nu are niciun atribut în acest sens. Mi s-a părut ceva foarte grav. BEC nu are nicio competență legală în acest sens, examinează dacă există semnături, dacă s-a dat declarația de avere, dosarul acela dacă este complet. BEC nu are nicio atribuție să invalideze un candidat și totuși a făcut-o. Sunt mai mulți vinovați, să facă organele statului o listă a vinovaților, inclusiv Parchetul. Membrii CCR pot fi cercetați penal dacă există o astfel de situație. După părerea mea, ei au cedat unor presiuni care s-au făcut asupra lor.
Partidele politice nu au exercitat nicio presiune prin membrii nominalizați în CCR
Presiunea este pe față, este o amenințare a membrilor CCR să pronunțe o anume soluție, pentru că altfel ce pierde România, ne punem lumea în cap. În general, decidenții politici ar trebui să se abțină de la astfel de activități. Nu a existat nicio presiune de la partidele politice care au nominalizat membrii în Curte. Nu era nicio persoană în spațiul public; în legătură cu legile Big Brother au existat declarații date de fostul director al SRI, de către primul lui adjunct și de către președintele Comisiei de supraveghere a activității.
Eu vă spun și îmi asum: decizia este total în afara prevederilor legale. De altfel, în motivarea Curții se zice că Curtea, după ce s-a sesizat pe baza notelor informative desecretizate în temeiul Legii 47, Legea de organizare a CCR și a prevederilor constituționale, examinăm și decidem. Nu au invocat un anume text de lege. Pe baza legii hotărăște, păi care lege? Cine v-a permis să vă autosesizați, ce text din Legea 47 dă voie CCR să se autosesizeze?
Asta este o chestiune politică care trebuie să o decidă Parlamentul înainte de modificarea legii: o decizie a CCR putea să fie luată cu majoritate calificată — două treimi din numărul membrilor Parlamentului puteau să invalideze decizia CCR, repet cu această majoritate consistentă. E o posibilă soluție.
Pensiile speciale, o campanie de intimidare a justiției și de abatere a atenției asupra altor probleme
După părerea mea, situața cu pensiile speciale reprezintă o campanie care are un anume scop: și de intimidare a justiției și de abatere a atenției asupra altor probleme. Ei ar vrea să termine cu pensiile speciale, dar nu pot, sunt bine intenționați. În momentul în care ești la guvernare trebuie ca, prin dialog, să reușești ca ceea ce dorești tu să reformezi un anume domeniu de activitate să se și întâmple.
Or guvernul nostru, după aproape 7 luni de zile într-un război permanent cu justiția fără să aibă un dialog real cu aceștia și să găsească o soluție agreată de toată lumea care putea fi transpusă în practică în două-trei luni de zile de negocieri intense. Și acolo avem două situații: vârsta de pensionare — eu cred că dacă s-ar negocia sincer și corect cu judecătorii, toți ar accepta să iasă spre 65 de ani la pensie, pentru că vă spun nu este comod pentru judecători ca la 50 de ani să fie la pensie, pentru că apoi ei nu se mai pot acomoda într-o altă activitate; foarte puțini sunt 2-3% care reușesc ca avocați, restul se simt inconfortabil, ar sta până la 65 de ani. Vor însă o predictibilitate în legătură cu salariile și pensiile și dacă nu le asiguri această predictibilitate prin dialog continuu cu ei nu o să ajungi la niciun rezultat și uite cum dăm peste cap toate instituțiile statului.
Multe nedreptăți sunt pe lumea asta și văd că noi continuăm. Situația României este pe termen mediu foarte gravă, poziția României în lume. Lumea se schimbă, lumea se resetează, noi suntem aici făcând scandal în jurul pensiilor speciale, nu ne interesează ce se întâmplă în lume. Care va fi poziția noastră față de zbaterile și schimbările lumii.
Modalitatea de numire a membrilor CCR ar putea fi îmbunătățită
Avem niște intelectuali de mare forță. Majoritatea dintre ei sunt angrenati partinic într-un anume sens. Ei ar trebui să fie motorul căutărilor unei soluții foarte bune pentru poziționarea României, dar ei au o treabă cu politica unui partid sau a altuia și cu sloganuri: noi suntem pro și anti.
CCR există în toate țările democratice. Din acest punct de vedere (n.r. că nu mai suntem o țară democrată) nu consider că ar trebui să fie desființată CCR. Modalitatea de numire poate fi îmbunătățită, niște lucruri mai clare în legătură cu pregătirea și experiența juridică și trecutul a celor care sunt propuși pentru CCR.
Ar fi multe lucruri de rezolvat. În orice caz, CCR trebuie să rămână o instituție fundamentală a statului, ceea ce acum nu se întâmplă, pentru că imaginea CCR este făcută praf. La asta contribuie și CCR, nu numai alții. Spre exemplu, s-a zvonit ieri că un anumit judecător este în concediu de paternitate — o ineptie pentru un demnitar —, dar astăzi a venit. S-a lăsat însă să se dezbată acest subiect, fără să existe o poziție a CCR să zică: „Nu, domne, mâine CCR va fi în efectiv complet, încercând să soluționeze cauzele pe care le are.”
