Cum au renunţat suedezii la fumat? Se pare că au adoptat o strategie de „reducere a riscurilor” şi au înlocuit în mare măsură ţigările cu un produs care furnizează consumatorilor atât nicotină, cât şi tutun, dar nu creşte şansele de deces din cauza fumatului. Acest produs se numeşte „snus” şi constă, practic, în pungi de tutun umed pe care utilizatorul le pune sub buza superioară, scrie businessmagazin.ro.
Acest obicei datează de la începutul secolului al XVIII-lea până în timpul celui de-al doilea război mondial, când ţigările au devenit populare. Fumatul a atins punctul culminant în Suedia în 1980, ajungând la 34% din populaţie. De atunci, conştientizarea crescândă a pericolelor asociate cu fumatul a determinat o reducere constantă a ratei fumatului, aşa cum se întâmplă acum în mare parte din lumea occidentală. Spre deosebire de aceştia, însă, fumătorii suedezi au avut un mod original de a renunţa la fumat, fără să depăşească dependenţa de nicotină, ceea ce, desigur, este cea mai dificilă parte.
Odată cu anii 1990 vânzările de ţigări au scăzut, în timp ce vânzările de snus au urcat. Până în 199 au fost vândute mai multe cutii de snus decât pachetele de ţigări, un decalaj care s-a accentuat în următorii ani. Astăzi, 15% dintre suedezi folosesc snus. Deşi producătorii de snus, cum ar fi Suedia Match, nu au voie să susţină că produsul lor este mai puţin dăunător decât ţigările, suedezii şi-au dat seama de asta. Guvernul a creat, în cele din urmă, stimulente fiscale pentru ca oamenii să aleagă snus-ul în deterimentul ţigărilor.
În ultimul studiu referitor la atitudinea faţă de tutun a europenilor se prezintă procentul de fumători din 28 de ţări. În partea de sus a graficului se află Bulgaria, unde 36% din populaţie fumează zilnic, iar Grecia şi Franţa sunt aproape, cu 35%, respectiv 33%. Mai departe sunt Spania (26%), Italia (24%) şi Germania (23%). În cele din urmă se află este Suedia, unde doar 5% din populaţie fumează în fiecare zi, arată Bloomberg. Cum au renunţat suedezii la fumat? Se pare că au adoptat o strategie de „reducere a riscurilor” şi au înlocuit în mare măsură ţigările cu un produs care furnizează consumatorilor atât nicotină, cât şi tutun, dar nu creşte şansele de deces din cauza fumatului. Acest produs se numeşte „snus” şi constă, practic, în pungi de tutun umed pe care utilizatorul le pune sub buza superioară. Acest obicei datează de la începutul secolului al XVIII-lea până în timpul celui de-al doilea război mondial, când ţigările au devenit populare. Fumatul a atins punctul culminant în Suedia în 1980, ajungând la 34% din populaţie. De atunci, conştientizarea crescândă a pericolelor asociate cu fumatul a determinat o reducere constantă a ratei fumatului, aşa cum se întâmplă acum în mare parte din lumea occidentală. Spre deosebire de aceştia, însă, fumătorii suedezi au avut un mod original de a renunţa la fumat, fără să depăşească dependenţa de nicotină, ceea ce, desigur, este cea mai dificilă parte. Odată cu anii 1990 vânzările de ţigări au scăzut, în timp ce vânzările de snus au urcat. Până în 199 au fost vândute mai multe cutii de snus decât pachetele de ţigări, un decalaj care s-a accentuat în următorii ani. Astăzi, 15% dintre suedezi folosesc snus. Deşi producătorii de snus, cum ar fi Suedia Match, nu au voie să susţină că produsul lor este mai puţin dăunător decât ţigările, suedezii şi-au dat seama de asta. Guvernul a creat, în cele din urmă, stimulente fiscale pentru ca oamenii să aleagă snus-ul în deterimentul ţigărilor.
