De asemenea, sunt de până la șapte ori mai predispuși să fie diagnosticați cu boală Parkinson.
Cercetătorii au declarat că apariția recurentă a coșmarurilor în copilărie tulbură somnul, ceea ce în timp crește acumularea de proteine nocive la nivelul creierului, care pot provoca demență.
Atunci când este redus riscul copiilor de a suferi de coșmaruri – fie prin lăsarea unei lumini aprinse, stabilirea unei rutine înainte de culcare sau chiar o jucărie de plus pe care să o țînă în brațe – pot există beneficii pe termen lung asupra creierului lor.
Specialiștii au descoperit de ceva timp că visele urâte la maturitate și la vârstă înaintată reprezintă un semnal de alarmă care indică apariția unui declin cognitiv.
Legătură dintre coșmaruri și demență poate fi stabilită încă din copilărie
Dar noul studiu, publicat în revista de specialitate eClinicalMedicine, sugerează că această legătură poate fi depistată încă din copilărie.
Oamenii de știință de la Universitatea Birmingham au analizat datele celor născuți în anul 1958.
Aceștia au fost supravegheați începând cu 3 martie 1958 până la împlinirea vârstei de 50 de ani, în 2008.
Mamele au fost întrebate dacă cei mici au avut „visuri urâte sau coșmaruri” în ultimele trei luni, atunci când copiii aveau șapte ani și 11 ani.
Din cei 7000 de subiecți studiați, 268 (4%) au avut coșmaruri persistente în copilărie.
17 dintre ei (6%) au dezvoltat afecțiuni cognitive sau boală Parkinson până la împlinirea vârstei de 50 de ani.
Prin comparație, dintre cei 5470 care nu aveau coșmaruri, numai 199 (3,6%) au dezvoltat demență la maturitate.
Rezultatele au arătat că cei cu coșmaruri persistente erau cu 76% mai predispuși să dezvolte probleme cognitive și cu 64% mai predispuși să dezvolte Parkinson. Tiparul a fost similar atât pentru fete, cât și pentru băieți.
Nu se știe cu exactitate de ce coșmarurile sunt un semnal de alarmă pentru apariția demenței și a bolii Parkinson
Dar studii precedente au asociat această legătură cu unele schimbări din structura creierului care fac că o persoană să aibă un risc mai mare de afecțiuni cognitive, așa cum sunt demență, boală Parkinson sau Alzheimer.
Alte cercetări au sugerat că cei care au coșmaruri au o calitate proastă a somnului, care poate duce la acumularea treptată în creier a proteinelor asociate cu demență.
„Rezultatele sugerează că visele urâte și coșmarurile recurente în timpul copilăriei ar putea să crească riscul dezvoltării mai târziu în viață a unor afecțiuni progresive ale creierului, așa cum sunt demență sau boală Parkinson”, a declarat Abidemi Otaiku, medicul neurolog care a coordonat studiul.
„Ridică, de asemenea, posibilitatea intrigantă că prin reducerea frecvenței coșmarurilor în prima parte a vieții ar putea fi o oportunitate timpurie de a preveni ambele afecțiuni”, a continuat specialistul.
„Fiind conștienți de faptul că visele urâte în copilărie sunt un semnal pentru un risc mai mare de demență sau Parkinson mai târziu în viață sugerează că există o fereastră de oportunitate în care putem implementa strategii simple pentru a reduce acele riscuri”, adaugă medicul.
