Potrivit edilului, întreținerea acestui aparat mamut costă Bucureștiul echivalentul a două bugete anuale ale orașului Brașov—sumă care ar putea acoperi integral investițiile în școli, parcuri și infrastructură într-un oraș de dimensiuni mari.
Personal de suport „susținut” și o organigramă disproporționată
Cea mai gravă problemă semnalată este structura internă a companiei, care a devenit cel mai mare angajator de stat din țară, dar nu neapărat cel mai performant. Din cei 10.000 de angajați, mai puțin de jumătate se află efectiv la volan. Restul reprezintă un aparat birocratic și personal de suport despre care Ciucu afirmă că a fost alimentat constant prin pile politice.
„S-au făcut posturi pentru ei, susținuți de unul sau de altul, fără nicio logică funcțională pentru companie”, a declarat primarul, subliniind că STB a devenit un refugiu pentru clientela politică, în timp ce pierderile financiare rămân uriașe.
Captivitatea administrativă: Bucureștiul plătește, Ilfovul decide
O altă anomalie criticată de primar este pierderea controlului direct asupra serviciului de transport. Deși Bucureștiul subvenționează peste 90% din costuri—investind sute de milioane de euro—deciziile strategice sunt externalizate către o asociație de dezvoltare intercomunitară (TPBI). Aici, votul Capitalei este diluat într-o structură controlată de peste 40 de primari din județul Ilfov.
Rezultatul? O risipă de resurse pe linii care nu se justifică economic. Ciucu a dat exemplul curselor care vin din localitățile ilfovene până în centrul Capitalei, deservind gratuit sau aproape gratuit locuitorii din județul vecin pe cheltuiala exclusivă a bucureștenilor.
STB și Termoenergetica: „Campionii” risipei
Întrebat despre cele mai mari surse de pierderi identificate la preluarea mandatului, Ciprian Ciucu a indicat fără ezitare tandemul STB - Termoenergetica. Aceste două entități reprezintă punctele critice unde banii publici se scurg sistemic, fără ca cetățenii să resimtă o îmbunătățire proporțională a calității serviciilor.
Primarul general a promis că va forța eficientizarea STB, chiar dacă actualul cadru legal și structurile de conducere îi limitează capacitatea de intervenție directă. Miza rămâne transformarea unei companii „căpușate” politic într-un serviciu public funcțional și sustenabil.
