Redăm, în continure, cele mai importante precizări făcute pe Facebook, despre dosar:
"Dintre toate mafioţeniile auzite şi verificate că au făcute în numele anticorupţiei, probabil în top 3 se află ceea ce eu numesc, după ce am întors pe toate feţele totul, “operaţiunea Pescariu”. În 2014, când a început dosarul Microsoft, ştiam despre individul Pescariu că e tenisman, că e un soi de cărăuş de şpăgi în Microsoft- de ce căra un tenisman, deci un sportiv care ar trebui să aibă fair playul în sânge, şpăgi în Microsoft- nu înţelegeam, că e denunţător, că apare în poze cu mulţi mafioţi, că are împrumuturi ciudate cu Nuţi, şi că i-a dat Bejnariu, printr-o afacere puturoasă pe care am prezentat-o la vremea respectivă, baza. Dar e moartă şi baza.
În rest, despre acest personaj Pescariu nu m-am preocupat şi nici n-am săpat. Ulterior, au apărut urletele publice “Pescariu, Florică”, “Pescariu, Florică”, “Pescariu, Florică”- care nici acestea nu prea m-au interesat. Doi dubioşi şi atât. Însă aici pare că este mai mult decât atât.
În 2014, date coroborate arată că Dinu Pescariu a devenit denunţător principal în Microsoft după vizite făcute la nr 2. O înţelegere făcută “în numele statului român”. Cum nr 2 nu era legal nici statul român, iar legea de organizare şi funcţionare a instituţiei, regulamentele şi nici statutul cadrelor militare nu permit aşa ceva, se pune în discuţie o primă mare problemă: legalitatea “înţelegerii”, baza legală şi juridică a acesteia.
Înţelegerea era, susţin surse coroborate, în sensul în care Pescariu scapă dacă denunţă primul pe toată lumea/ exonerare penală iar nişte sume din afacerea Microsoft- cei rămaşi prin tranzacţiile de prin conturi- ori nu-i mai vede, ori mai vede doar o parte. Restul, ceva important, se opreşte la “bază”: reprezintă “taxa de exonerare” percepută.
“Dinu” acceptă înţelegerea făcută cu aka “statul român”, înregistrează inculpaţi, face tot ce este pus şi coordonat, şi apoi se prezintă frumuşel la anticorupţie printr-un cabinet, alături de un avocat cu rol extrem de important: Rareş Dan, băiatul lui Gh. Dan, mentorul nr 2, Rareş Dan- rudă cu nr 2, băgat în firme cu “interes” sau “de intelligence” cu foşti ziarişti şi consultanţi.
Acelaşi Rareş Dan – la fel de important- ce “a asistat şi negociat”, potrivit datelor publice, “o parte din trazacţiile importante ale anilor 2008-2009, având ca obiect titluri de valoare emise de Fondul Proprietatea, asigurând consolidarea pachetelor unor acţionari semnificativi”. De menţionat, ca paranteză, este că în fotografiile publice, cu lotul denunţătorilor Microsoft, pe lângă Pescariu şi Bejinariu, apar şi personaje ca Gheorghe Stelian din ANRP, un alt fost asociat al lui Pescariu. Deci avem până acum nr 2- Pescariu- Rareş Dan. Plus cerc şi preocupări comune cu proprietăţi şi ANRP.
Dar asta este partea a 2-a.
Să ne întoarcem la Pescariu. Individul ajunge la DNA, cu avocatul minune, iar la acel moment speţa Microsoft avea alţi doi denunţători. Însă după “înţelegere”, Pescariu asistat atent de avocatul minune pune totul pe masa procurorilor şi practic face cazul. Este exonerat de răspundere penală, pentru că într-adevăr pune la dispoziţie elemente necunoscute până atunci, şi pleacă fericit. Inculpaţii sunt luaţi, demascaţi în urma faptelor reale denunţate, condamnaţi în fond şi în apel iar “statul” SRI şi, deocamdată, denunţătorii sunt fericiţi. Că au scăpat.(...)
Nu ştiu câta sursă independentă confirmă. Da, cineva a luat ceva în Microsoft. Ceva urât s-a întâmplat aici şi le e frică de faptul că se află. Le e frică de Pescariu.
“Uită-te mai bine cine e Pescariu”. Mă uit. La firme, la arbore genealogic lipit bine de Sistem, la mişculaţiile din firme înainte şi după Microsoft, la prieteni, la asociaţi, iar la poze, la baza Cutezătorii, la avocaţi, la firmele lor, la asociaţi, la predări de firme, la soli, la cerc relaţional care se intersectează cu ANRP, la tot. Iar şi iar şi iar şi iar. On and on and on. Şi tot asta dă. Eu nu doar scriu, dar şi spun în faţă. Ştiu, e şocant să auzi, te schimbi, boscorodeşti, te blochezi dacă stai sub un glob de sticlă, dacă nu afli, dacă nu verifici, dar chiar asta e. Este vorba despre mafie în spatele unor speţe de corupţie. O mafie mai ticăloasă. Pentru că a acţionat în numele şi în subteranul unei idei nobile- anticorupţia, în numele legii, autorităţii, instituţiilor şi funcţiilor importante şi vremelnice, pentru a-şi umple propriile buzunare.
Până la urmă, aşa e: când iei şpagă de la Ghiţă, poţi lua de la oricine. Când iei prima dată şi nu eşti prins, apoi, nu mai contează cine, cum şi pentru ce dă. Îţi intră în sânge. Hoţul în numele legii neprins este...negustor cinstit.
Hm, cine-i poate prinde? Practic, nimeni. Teoretic, doar ei pe ei.”, scrie Sorina Matei, pe Facebook.
