Secția pentru procurori a CSM, scrisoare deschisă pentru Dăncilă

Secția pentru procurori a Consilului Superior al Magistraturii (CSM) își exprimă rezervele pe care le are în ceea ce negocierile care se poartă pe marginea ordonanței de urgență de modificare a legilor justiției.

Iată conținutul integral al scrisorii transmisă de Secția pentru procurori a Consilului Superior al Magistraturii către Viorica Dăncilă.

”Stimată Doamnă Prim-ministru,

Secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii apreciază cooperarea interinstituțională drept esențială pentru eficientizarea și asigurarea unui înalt nivel de independență și de transparență a sistemului judiciar, acesta reprezentând un domeniu ce presupune efortul comun al tuturor puterilor statului, în limitele atribuțiilor constituționale și legale.

În opinia noastră, dialogul referitor la adoptarea unor acte normative trebuie inițiat anterior emiterii acestora. Prin promovarea OUG nr. 7/2019, care modifică, în regim de urgență, a patra oară legile justiției, Guvernul României pare să permanentizeze aceeași practică referitoare la lipsa de dialog instituțional și de consultare a sistemului judiciar.

Având în vedere invitația publică adresată de dumneavoastră reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii, Secția pentru procurori își exprimă rezerve asupra modului, cadrului și momentului în care se poartă aceste negocieri.

Secția pentru procurori a făcut toate demersurile legale pentru a atrage atenția asupra dispozițiilor legale cu efect destabilizant asupra Ministerului Public. Astfel, în data de 19.02.2019, Secția pentru procurori a obținut o întrevedere cu Ministrul Justiției, domnul Tudorel Toader, în cadrul căreia ne-am expus punctul de vedere, argumentele legale, subliniind pericolul de afectare a activității Ministerului Public prin aducerea în imposibilitatea de a-și realiza însăși atribuțiile specifice prevăzute de Constituția României și legile organice, anume de a reprezenta interesele generale ale societății și a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

În acest context, semnalăm următoarele:

1. Reglementarea în acest domeniu deosebit de important prin Ordonanțe de Urgență, acte ale legiuitorului delegat și care au niște condiții specifice și foarte stricte de emitere

Dacă normele privind examenele de admitere la Institutul Național al Magistraturii, absolvire a acestuia sau desfășurarea examenului de capacitate al judecătorilor și procurorilor, precum și examenul de promovare a magistraților, ar putea avea o justificare, celelalte intervenții legislative categoric nu justifică urgența.

2. Inconsistența în reglementare relativ la aplicarea unor principii fundamentale privind cariera judecătorilor și procurorilor.

Astfel, printr-o modificare de dată recentă și în urma parcurgerii procedurii parlamentare, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat în acest sens: „(2) Cariera judecătorului este separată de cariera procurorului, judecătorii neputând interfera în cariera procurorilor și nici procurorii în cea a judecătorilor.”

Soluția exprimă o anumită filosofie a legiuitorului care implică faptul că procurorii nu pot participa la luarea niciunei decizii privind cariera unui judecător, dar evident și invers principiul trebuie să fie aplicabil.

În acest context, au fost modificate textele privind promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceasta să fie în atribuția Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și nu a Plenului Consiliului.

Respectarea acestui principiu, însă, presupune, cum am arătat anterior, și reglementarea inversă, adică nici judecătorii să nu poată lua decizii privind cariera procurorilor.

Oglindirea legislativă coerentă a acestei filosofii nu poate fi decât aceea că, orice aspect privind promovarea procurorilor, accederea acestora în funcțiile de conducere, etc. trebuie să fie atributul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Față de toate acestea, este surprinzătoare și generează confuzie noua formă a art. 54 din Legea nr. 303/2004, republicată, rezultată în urma intrării în vigoare a ultimei Ordonanțe de Urgență emisă în această materie de Guvernul României, potrivit căreia nu doar că atribuția de avizare a propunerilor formulate de Ministrul Justiției a fost dată în competența Plenului Consiliului, dar în funcțiile vizate de textul de lege pot accede și judecători.

3. Conținutul art. 54 din Legea nr. 303/2004, republicată, în noua sa formă, este confuz

Citind textul de lege, pe lângă aspectele relevate anterior, se remarcă faptul că acesta nu face referire la nicio condiție suplimentară pentru accederea în cele mai înalte funcții de conducere de la nivelul Ministerului Public, în afară de exercitarea funcției de procuror sau de judecător, cu condiția ca magistratul să fi fost anterior procuror.

Legiuitorul delegat nu impune nicio condiție de vechime sau de grad, de exemplu.

Aceasta este o schimbare profundă de viziune față de regulile prevăzute, în același act normativ, pentru ocuparea funcțiilor de conducere în cadrul unităților de parchet inferioare.

Astfel, avem în vedere că la art. 49 alin. (2) din actul normativ menționat, „pot participa la concurs sau examen procurorii care au calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de lege.”

Iar referitor la condițiile de vechime, numai ca exemplu, notăm aici faptul că, potrivit art. 50 alin. (1) lit. c) „pentru funcția de președinte, vicepreședinte, președinte de secție la curtea de apel, procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel și adjunct al acestuia, procuror șef secție al parchetului de pe lângă curtea de apel, o vechime de 12 ani în funcția de judecător sau procuror.”

Și mai mult, potrivit art. 50 alin. (3) din lege „în vederea participării la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, judecătorul sau procurorul trebuie să funcționeze cel puțin 2 ani la instanța sau, după caz, parchetul la care este vacantă funcția de conducere pentru care își depune candidatura”

Coroborând toate aceste texte, ajungem la concluzia că orice procuror poate fi Procuror General al Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe când pentru a fi procuror general la un pachet de pe lângă curtea de apel trebuie să aibă 12 ani vechime efectivă, să fi funcționat în cadrul parchetului la care vizează funcția de conducere cel puțin 2 ani, să nu fi fost sancționat disciplinar și să fi fost evaluat cu „foarte bine”.

Privind cu îngrijorare aceste inconsecvențe legislative, Secția pentru procurori apreciază că nu se află în fața unui proces legislativ coerent și loial.

4. Atragem încă o dată atenția că modificarea dispozițiilor legale care permit delegarea în toate funcțiile pentru care numirea se face de Președintele României este de natură să afecteze grav activitatea parchetelor în contextul în care instituția delegării este menită a genera tocmai soluții rapide în situații de urgență provocate de o vacantare intempestivă a unui post de conducere.

Procedura de numire prevăzută de lege este una de durată, ce presupune parcurgerea mai multor etape și participarea mai multor autorități publice, context în care se poate ajunge la situații în care, pe perioade relevante de timp, la conducerea unor structuri importante din Ministerul Public să nu se găsească nicio persoană.

Astfel de situații ar pune Ministerul Public în imposibilitatea de a-și realiza însăși atribuțiile specifice prevăzute de Constituția României și legile organice, anume de a reprezenta interesele generale ale societății și a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

5. În ceea ce privește Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 14 pct. 4 din proiect se prevede că la articolul 881, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alin. (6).

Prin introducerea acestui nou alineat se încalcă practic cele statuate de către Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 33/2018, cu ocazia analizării excepției de neconstituționalitate, excepție respinsă de altfel, referitoare la faptul că modalitatea prin care se face desemnarea procurorului șef al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție ar reprezenta o încălcarea a principiului controlului ierarhic prevăzut în Constituție.

Or, completarea textului de lege în modalitatea anterior menționată, echivalează practic cu exceptarea aplicării principiului constituțional al controlului ierarhic cu privire la activitatea procurorului șef al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

În acest context, Secția pentru procurori își menține toate opiniile exprimate anterior cu privire la utilitatea înființării Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și a modului în care sunt selectați procurorii.

Secția pentru procurori reamintește faptul că România are obligația de a transpune în legislație toate recomandările cuprinse în rapoartele Comisiei de la Veneția, ale Comisiei Europene și GRECO.

Secția pentru procurori reiterează ideea că unicul mod prin care se poate dovedi o dorință reală de colaborare între reprezentanții autorității judecătorești și celelalte puteri ale statului este lansarea unei dezbateri consistente și de bună credință, care să ducă la consolidarea statutului magistraților, judecători și procurori, și la asigurarea unei justiții eficiente, realizată în spiritul legii și egală pentru toți.”