Într-o perioadă de turbulențe politice internaționale, Germania se află într-un moment de profundă schimbare. Sub conducerea lui Friedrich Merz, liderul CDU și viitorul probabil cancelar al Germaniei, se conturează o distanțare tot mai evidentă față de politica externă a lui Donald Trump. Chiar dacă relațiile dintre SUA și Germania nu sunt se vor rupe, divergențele între cele două mari puteri transatlantice devin tot mai evidente.
Una dintre principalele teme de discordie este politica față de Ucraina. Deși Germania nu se aliniază complet la poziția SUA, rămânând un susținător al Ucrainei în războiul cu Rusia, divergențele între cele două state se adâncesc pe măsură ce Washingtonul caută să negocieze o pace cu Moscova, în timp ce Berlinul își menține sprijinul constant pentru Kiev. În plus, Germania refuză să susțină ideea ca SUA să relaxeze sancțiunile împotriva Rusiei fără un angajament concret din partea Moscovei, scrie Oleksi Ijak, șef al departamentului Institutului Național de Studii Strategice (NISD) al Ucrainei, în publicația Zerkalo Nedeli.
Friedrich Merz, cunoscut pentru pozițiile sale pragmatice, a subliniat importanța unui parteneriat european mai puternic, în care Germania își redefinește rolul pe scena internațională. Așa cum a afirmat recent, este esențial ca Europa să își asigure o autonomie strategică în fața unei politici americane tot mai imprevizibile. În acest context, există chiar discuții despre dezvoltarea unui sistem de apărare nucleară european independent, pe lângă umbrela de securitate oferită de SUA.
Politica de apărare a Germaniei trece printr-o transformare semnificativă
Această schimbare de viziune se reflectă în politica de apărare a Germaniei, care trece printr-o transformare semnificativă. După decizia de a renunța la așa-numita „frână fiscală” care limita deficitul bugetar, Berlinul a creat un fond de apărare impresionant de o mie de miliarde de euro pentru următorii zece ani. Acest fond ar putea permite Germaniei să depășească pragul de 3% din PIB pentru cheltuielile de apărare până în 2027, o sumă mai mare decât cea alocată de Franța și Marea Britanie la un loc.
De asemenea, Germania accelerează procesul de întărire a prezenței militare în Europa de Est, activând o brigadă germană care va fi permanent staționată în Lituania, în cadrul unui angajament NATO clar. Totodată, se discută tot mai mult despre posibilitatea unui serviciu militar obligatoriu, ca măsură de întărire a legăturii între armată și societate.
În paralel, țara se îndreaptă și către o strategie mai independentă față de SUA în privința politicii de securitate nucleară. Deși momentan Germania este integrată în sistemul de apărare nucleară al SUA, incertitudinile legate de angajamentele americane în Europa au determinat o revizuire a acestei politici. Friedrich Merz a propus deja discuții cu Franța și Marea Britanie pentru a analiza posibile colaborări în domeniul nuclear.
Politica de apărare a Germaniei sunt limitate de realitățile economice interne
Însă, în ciuda acestor ambiții strategice, transformările din politica de apărare a Germaniei sunt limitate de realitățile economice interne. Economia germană se află în recesiune, iar pe fundalul unui război comercial cu SUA, există riscuri economice semnificative care pot influența strategia de apărare.
În acest context, Germania nu poate să renunțe deodată la dependența sa de Statele Unite, dar începe să contureze o politică de apărare mai autonomă. Totuși, viitorul rămâne incert, iar relațiile cu SUA, în special în privința unei posibile relaxări a sancțiunilor împotriva Rusiei, vor fi un test important pentru coeziunea alianței transatlantice. Germania se pregătește pentru un viitor în care ar putea fi nevoită să se bazeze mai mult pe propriile forțe și alianțe, iar Ucraina ar putea deveni o piesă importantă în acest joc de putere.
Astfel, în pofida ambițiilor Germaniei de a-și consolida poziția în Europa, transformarea acestei politici nu va fi nici rapidă, nici ușoară. Pe termen scurt, este clar că Germania va continua să sprijine Ucraina, dar pe termen lung, în fața incertitudinii politice din SUA și a provocărilor economice interne, se profilează o strategie de apărare mai independentă, ce ar putea schimba radical dinamica alianțelor din Europa, conchide Oleksi Ijak.
