Azi, duminică, 14 aprilie 2024, creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului; Sf. Ier. Martin Mărturisitorul, episcopul Romei; Sf. Mc. Tomaida.
Sfântul Pahomie s-a născut în satul Gledin din ținutul Bistriței Năsăudului, în jurul anului 1660, primind la botez numele Petru.
Părinții săi, preotul Eftimie și prezbitera Ana, s-au îngrijit să-i dea o educație aleasă. A intrat ca frate la Mănăstirea Neamț, unde a fost hirotonit preot și ales mare eclesiarh, iar în anul 1702 obștea mănăstirii l-a ales drept îndrumător. Ca egumen la Neamț, nu a stat decât până în primăvara anului 1704.
Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj la Lavra Pecerska, prilej cu care s-a întâlnit cu Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova și retras în loc de liniște în apropierea Mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706, Sfântul Pahomie a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun.
În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724.
Canonizarea Sfântului Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 14-15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paști, în biserica parohială "Sfânta Treime" din localitatea Gledin, comuna Monor, județul Bistrița - Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.
* Sfântul Martin Mărturisitorul, ales în scaunul episcopal al Romei în anul 649, s-a aflat în mijlocul evenimentelor cauzate de erezia monotelită.
Cu un an înaintea întronizării sale a fost
emis un edict dogmatic numit "Typos", promovat de împăratul Constans al II-lea (641-668), prin care se încerca un compromis între dogma ortodoxă și erezia monofizită, determinând astfel erezia monotelită (conform căreia în Iisus Hristos nu a existat decât o voință, cea divină).
Sfântul Martin a convocat un sinod în Palatul Lateran din Roma, prin care a condamnat atât edictul în cauză cât și monotelismul ca erezie. Pentru acțiunile sale împotriva monotelismului, Sfântul Martin a fost arestat și a fost ținut în captivitate un an, după care a fost trimis la Constantinopol, pentru a fi judecat.
A fost condamnat la moarte pentru înaltă trădare, condamnarea i-a fost comutată la exil pe viață, în insula Cherson, unde Sfântul Martin a murit după doi ani.
Pastila pentru suflet. Pilda zilei, duminică, 14 aprilie: Cei trei prieteni ai omului
