Un mare sfant este pomenit în calendarele creștine, astăzi. Iată despre cine este vorba.
Sărbătoarea zilei, 12 martie 2025
Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 12 martie.
S-a născut la Constantinopol, părinții săi fiind înalți demnitari, Isaac și Teodotia, la jumătatea secolului al VIII-lea. Printre rudele sale se numărau doi împărați ai imperiului: Leon Isaurul (717-740) și Constantin Copronimul (740-775).
Orfan de tată de la vârsta de 3 ani, Teofan a fost crescut de împăratul Constantin Copronimul care, în înțelegere cu unul dintre demnitari, l-a logodit la vârsta de 12 ani, cu fiica acestuia, urmând ca la vârsta cuvenită să fie căsătoriți.
Atunci când a venit ziua nunții, tânărul mire i-a descoperit soției sale gându-l pe care îl avea, să rămână împreună pentru puțin timp, pentru a-l liniști pe tatăl fetei, prefăcându-se că trăiesc în firească însoțire trupească, dar sub acest chip să trăiască ca fratele cu sora.
Cei doi soți s-au învoit astfel să trăiască în deplină curăție și au început să împartă mare parte din averea lor săracilor, Sfântul Teofan rămânând să îndeplinească atribuțiile de înalt funcționar al imperiului.
După moartea părinților, s-au hotărât amândoi pentru viața monahala, Sfântul Teofan a intrat în Mănăstirea Polihroniu, în Singriania, iar soția sa, primind numele de Irina în Mănăstirea Prinkipos.
Timp de 6 ani a îmbinat rugăciunea cu munca, copiind diferite texte și ridicând un așezământ monahal în insula Calonim.
A participat la Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (787). În timpul mișcării iconoclaste a fost exilat de Leon Armeanul (813-850) în insula Samotracia. Deja bătrân și bolnav, după 23 de zile de exil a murit.
Sfântul Grigorie Dialogul, pomenit de Biserică în 12 martie, s-a născut la Roma, tatăl său, Gordian, era senator. Din familia sa atât bunicii cât și mama sa, Silvia, s-au sfințit, iar Sfântul Grigorie născându-se într-un astfel de neam sfânt, încă din tinerețe a fost deprins cu faptele bune și cu dragostea de Dumnezeu. Și, deși trăia în lume, el era monah prin viața și voința sa.
După moartea tatălui, a început a să împartă marea avere ce-i rămăsese în milostenii și pentru sfintele locașuri.
"În Sicilia a zidit șase mănăstiri, îndestulându-le cu toate cele de trebuință, iar a șaptea, în Roma, înăuntrul cetății, în cinstea Sfântului Apostol Andrei. Prefăcându-și în mănăstire casa sa, care era aproape de biserica Sfinților Mucenici Petru și Pavel, lângă muntele ce se numea Scvara, și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești țesute cu aur, împreună cu perii de la tundere, s-a îmbrăcat în hainele cele de lână ale rânduielii monahicești și s-a povățuit de iscusiții stareți Maximian și Ilarion" (Viețile Sfinților).
Nu după multă vreme, s-a făcut egumen al acelui așezământ.
A fost ales episcop al Romei, în timpul împăratului Mavrichie (582-602).
