Sfântul Pantelimon este prăznuit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe 27 iulie. Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți care fac parte din Biserica lui Hristos. Acesta este supranumit „doctor fără de arginți”, fapt care arată că sfântul nu a fost interesat de averi, mulțumindu-se cu ceea ce a avut din rosturile sale. Mai mult, acesta nu a cerut nimănui să îi plătească pentru binefacerile pe care acesta le-a făcut. Pantelimon este cunoscut ca fiind ocrotitorul medicilor și tămăduitorul bolnavilor. Mai mult, acesta este un model de doctor, creștin și slujitor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a dus o viață închinată slujirii aproapelui. Acesta s-a născut în cetatea Nicomidiei în anul 284, pe vremea împăratului Maximian Galeriu. Tatăl sau era un senator pagan de la curtea împăratului în timp ce mama să era creștină. Primele sau nume a fost „Pantoleon” care însemna „cel întru toate puternic că un leu”. Mama lui, Evula, era o creștină desăvârșită, rugându-se în taină la Hristos cu fiecare prilej pe care îl avea. Tot ea îi vorbea micuțului despre împlinirea sufletului dar și despre tainele credinței în nemurire.
Sfântul Pantelimon. Arătând o înclinație pentru învățătura creștină, rezultat al influenței mamei sale, Pantelimon nu va dori să caute căile sfinte odată cu moartea acesteia. Va deveni atras de filosofie, iar tatăl sau îl va trimite la toate școlile păgâne ale timpului. Reușește să termine cu succes Școală de Medicină la Nicomidia. Ulterior, Pantelimon fu încredințat spre ucenicie medicului Eufrosin. De la acesta a reușit să dobândească foarte multe cunoștințe dar și o înțelepciune aparte a practicării meseriei. Este remarcat de împărat, care îl alege că medic al sau.
Încet-încet Dumnezeu își va face loc iarăși în inima tânărului Pantelimon, determinându-l să își dorească din ce în ce mai mult Botezul Mântuitorului. Cea mai mare schimbare produse în viață sfântului s-a petrecut pe când l-a întâlnit pe bătrânul creștin Ermolae, care a arătat medicului cum doar Mântuitorul poate binevoi a vindecă, fie prin oameni, fie mai presus de aceștia. Obișnuia să treacă zilnic prin față curții preotului unei biserici din Nicomidia, Sfântul Ermolae, până într-una din zile când Pantelimon este chemat să între înăuntru.
Sfântul Pantelimon. Astfel, bătrânul începu să îl învețe că doar Hristos este singurul și adearatul doctor, atât al sufletelor, cât și al trupurilor. Vizitele au început să devină din ce în ce mai dese. Într-una din zile, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantelimon întâlni un copil mort, care fusese mușcat de o năpârcă. Dorind să vadă dacă cuvintele lui Ermolae sunt adevărate, chema în ajutor pe Hristos iar copilul se ridică de îndată în timp ce năpârcă muri. Această minune a determinat botezarea sfântului Pantelimon, primind acest nume care înseamnă „cel în totalitate milostiv”.
După ce a primit Sfântul Botez, Pantelimon a săvârșit foarte multe vindecări, ajutând oamenii cu bolile incurabile și cu neputințele. Toate acestea Pantelimon reuși să le vindece cu ajutorul iubirii și credinței sale în Dumnezeu. Sfântul a reușit să facă misiuni nu doar prin harul primit, ci și prin tratamentele pe care le oferea bolnavilor. Datorită milosteniei de care a dat dovadă, decide să își ofere toată averea săracilor, iar tuturor care reușeau să se vindece de boli nu le cerea nimic drept plata.
Sfântul Pantelimon. Datorită faptului că foarte mulți bolnavi apelau la el, medicii din Nicomidia au devenit din ce în ce mai invidioși. Iar datorită faptului că se oferise să îngrijească un creștin care a fost chinuit din porunca împăratului, aceștia l-au denunțat la împărat. Datorită faptului că Pantelimon era creștin și pentru că nu și-a ascuns niciodată iubirea față de Mântuitor, împăratul Maximian ordona că sfântul să fie supus la chinuri groaznice după care capul să îi fie tăiat.
Sfântul Pantelimon. Tânărul este legat de un stâlp în timp ce trupul sau este sfâșiat cu ajutorul unor gheare de fier. Rănile mai apoi îi sunt arse cu făclii aprinse. Totuși, torțele se sting iar rănile lui Pantelimon se vindecă prin minune. Mai apoi este scufundat în plumb topit și aruncat în mare legat de o piatră imensă însă, Pantelimon scapă nevătămat. Este aruncat apoi fiarelor sălbatice însă acesta reușește să le îmblânzească. Continuând așa vreme îndelungată torturile și văzând că nu poate nicicum să îl omoare, Maximian ordona că sfântul să fie pus pe o roată cu lame ascuțite, care, în momentul în care se rostogolește de la înălțime în față întregii cetăți să-l omoare. Lui Hristos i se face milă și îl eliberează pe sfântul Pantelimon, roată striving în schimb un mare număr de necredincioși. Astfel, Maximian ordona că Pantelimon să fie decapitat iar trupul să fie ars.
Conform tradiției creștine, în momentul în care sfântul a fost decapitat, se spune că din rana să nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care trupul sfântului era legat a rodit pe loc. Chiar dacă trupul sfântului a fost ars, credincioșii au scos din cenușă trupul sau neatins de foc, care mai apoi este îngropat cu mare cinste pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul în anul 303.
Sursa: calendarulortodox.ro
