Sărbătoare importantă în data de 20 martie, în calendarul ortodox

Sărbătorile zilei:

Ortodoxe
Sf. Cuv. Mucenici din Mănăstirea Sf. Sava cel Sfințit

Greco-catolice
Sf. cuv. m. uciși în Mănăstirea Sf. Sava

Romano-catolice
Sf. Iosif, soțul Sf. Fc. Maria
Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen și îns. m.

Sfinții Cuvioși Mucenici uciși în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 20 martie.

În perioada în care Imperiul Roman de Răsărit era condus de la Constantinopol de împărații Constantin și Irina (780-797), Ierusalimul se afla sub stăpânire arabă, iar teritoriile din jurul Sfintei Cetăți erau supuse atacurilor și jafurilor.

"Și multă risipire se făcea țării cu războiul acela, pentru că barbarii, oștindu-se între ei, pustiau nu numai satele, ci și cetățile, precum Elevteropolis, Ascalonul, Gaza, Scarifia și celelalte. Căci năvăleau fără de veste și, deși nu ucideau pe tot poporul, jefuiau toate averile și omorau pe toți aceia care li se împotriveau. Și ședeau pe lângă toate căile, prinzând pe cei ce treceau, bătându-i, rănindu-i și răpindu-le tot ce aveau, până la cămașă. Numai această milă aveau, că eliberau vii pe cei dezbrăcați, bătuți și răniți". (Viețile Sfinților)

Lavra Sfântului Sava a fost atacată atunci și mulți dintre monahii care se adunaseră în Lavră au suferit moartea mucenicească.

Două astfel de năvăliri s-au întâmplat la Mănăstirea Sfântului Sava, în timpul Postului Mare, una în săptămâna dinaintea Floriilor și cealaltă în Joia Mare dinaintea Paștilor, în urma cărora au fost uciși sau răniți de moarte mulți dintre viețuitorii mănăstirii, chiliile fiind incendiate.

Uciderea Sfinților Mucenici s-a făcut cu sălbăticie, unii dintre ei a au fost săgetați cu săgețile, altora li s-a tăiat capul, alții au fost tăiați în două, iar altora li s-au tăiat mâinile și picioarele sau au fost uciși cu pietre.

Monahii au fost chinuiți pentru a spune unde este vistieria și mai marii așezământului. Uciderile și jaful au încetat până la urmă, luând barbarii cât au putut să găsească din lucrurile bisericești și mânăstirești și punându-le pe cămilele mănăstirii.

"Atunci frații care rămăseseră abia vii și alții ce se ascunseseră prin crăpăturile munților și prin peșteri, adunându-se târziu în locaș, au adus în biserică, care cu dumnezeiască apărare rămăsese nearsă, trupurile cuvioșilor părinți cele în multe feluri ucise și cu fum omorâte și au petrecut toată noaptea aceea a mântuitoarelor Patimi întru nemângâiată tânguire, apoi i-au dat cinstitei îngropări. Iar câți dintre părinți au scăpat vii, dar pe jumătate morți, pe aceia cu doctorii îi îngrijeau, având pe fericitul Toma, doctorul cel mai sus pomenit, care rămăsese între cei vii și care, mai pe urmă, a fost egumen în lavra ce se numea 'veche'".