Învierea lui Lazăr, cel mort de patru zile, a avut loc în Betania. Prin această minune, Hristos vestește învierea Sa din morți. Dacă a avut putere să ridice pe cineva din moarte, este dovada clară că El Însuși poate birui moartea. Învierea lui Lazăr ne este prezentată pe larg de Sfântul Evanghelist Ioan (11, 1-45).
Sfântul cuvios Iosif s-a născut în Sicilia, din părinți evlavioși și plini de toată virtutea. După moartea lor, Iosif s-a strămutat în Tesalonic, unde a primit și tunderea în cinul monahal. Ca monah, el s-a făcut pildă tuturor prin postiri, înfrânări mari, rugăciunea neîncetată, cântări de psalmi, privegheri și multe feluri de nevoințe. Episcopul Tesalonicului l-a hirotonit preot. Când a venit la Tesalonic, marele Grigorie Decapolitul a fost atât de impresionat de Iosif, încât l-a invitat să vină la mănăstirea lui din Constantinopol.
Când a început iar lupta împotriva sfintelor icoane, pe vremea lui Leon Armeanul, Iosif a fost trimis la Roma ca să ceară Papei și Bisericii din Roma să lupte pentru Sfânta Ortodoxie. Aflându-se în această călătorie, el a fost răpit și dus în insula Creta, unde ereticii l-au ținut în închisoare timp de șase ani. Iosif s-a bucurat pentru chinurile suferite pentru Hristos și de aceea aducea neîncetată laudă lui Dumnezeu, socotindu-și cătușele ca pe niște podoabe de aur.
Dis-de-dimineață, în ziua slăvitei prăznuiri a Nașterii Domnului, întru al șaselea an al întemnițării lui Iosif, răul împărat Leon Armeanul a fost asasinat în biserică, în timp ce asculta Utrenia. În același moment, Sfântul Nicolae s-a înfățișat înaintea lui Iosif în închisoarea din Creta și i-a zis: „Ridică-te și urmează-mi!”. Iosif s-a simțit ridicat în văzduh și s-a aflat deodată înaintea porților cetății Constantinopol. Toți dreptmăritorii creștini s-au bucurat cu bucurie mare la vederea lui.
El a alcătuit canoane și imne pentru slujbele multor sfinți. El avea darul înaintevederii, drept pentru care Patriarhul Fotie l-a rânduit duhovnic cinului preoțesc, arătându-l lor ca pe un „om al lui Dumnezeu, un înger în trup și un părinte al părinților”. La adâncile sale bătrâneți, el s-a mutat la Domnul Căruia I-a slujit cu credință, cu lucrul și cu minunatele cântări de el scrise. El a adormit cu pace în ajunul Sfintei și Marii Zile Joi, din anul 883 după Hristos.
Condacul Sfântului Iosif, scriitorul de cântări
Cel ce ești ca un izvor nedesertat al pocăinței și dătător mângâierii celei fără de sfârșit și adâncime a umilinței, Iosife, dă-ne nouă lacrimile pocăinței celei dumnezeiești, prin care plângând aici, să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerșind ajutorul tău, Sfinte.
Tot în această zi facem pomenirea:
- Cuv. Gheorghe din Maleo
- Sf. Muceniță Fervuta, a slujnicei ei și a tovarășelor lor
- Cuv. Puplie, cuviosul Platon, egumenul Mănăstirii Studitilor
- Sf. Cuvioși Teona, Simeon și Forvin
- Cuv. Zosima, care a îngropat pe Sfânta Maria Egipteanca
- Cuv. Teona, și sihastru la Pantocrator (Muntele Athos) și episcop al Tesalonicului
Mâine facem pomenirea Sfinților Mucenici Agatopod și Teodul.
Sursă text: CreștinOrtodox.ro
