Sărbătorile zilei:
Ortodoxe
Sf. Cuv. Mărturisitori Procopie şi Talaleu
Greco-catolice
Sf. cuv. Procopie Decapolitul
Romano-catolice
Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, călug.
Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Procopie şi Talaleu sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 27 februarie.
Sfântul Procopie s-a născut în timpul când la Constantinopol era împărat Leon al III-lea Isaurul (717-741), care a declanşat prigoana iconoclastă împotriva drept credincioşilor, consideraţi de autorităţile eretice închinători la idoli.
Monah în ţinutul său natal, Decapole, lângă Marea Galileii, şi iconodul (cinstitor de icoane), Sfântul Procopie a fost prins, întemniţat şi supus la chinuri.
După moartea lui Leon IV (775-780), care a urmat în şirul împăraţilor iconoclaşti, cei întemniţaţi pentru dreapta credinţă au fost eliberaţi. Sfântul Procopie s-a întors astfel la mănăstire, unde a rămas până la moarte.
Sfântul Cuvios Talaleu s-a născut în Cilicia. A intrat din tinereţe în Mănăstirea "Sfântul Sava" din Palestina. După un timp de stat în mănăstire, Sfântul Talaleu s-a dus lângă cetatea Gavalia din Siria, unde pe un loc necurat pe care se aflau risipite ruinele unui templu vechi şi-a ridicat mai întâi o colibă, apoi o mică chilie.
Chilia era atât de strâmtă, căci nu o construise după măsura staturii sale, ci înaltă de doi coţi şi largă de un cot, încât totdeauna ţinea capul plecat la genunchi.
Cuviosul Talaleu a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul săvârşirii minunilor. Tămăduia bolile şi neputinţele, nu numai la oameni, ci şi la animale. Pentru aceasta, mulţi locuitori din satele din jur veneau la el şi mulţi închinători de idoli s-au întors la Dumnezeu.
Cu ajutorul locuitorilor, Sfântul Talaleu a stricat capiştea idolească (templu sau altar dedicat zeităţilor antice) din hotarele cetăţii Gavaliei şi a zidit în locul ei o biserică în cinstea Tuturor Sfinţilor Mucenici.
Sfântul Talaleu a trăit în rânduiala monahală 70 de ani, neîncetând din plângere niciodată şi spunând către toţi: "Dumnezeu ne-a dat nouă vremea aceasta, fraţilor, spre pocăinţă şi, de o vom pierde pe ea, vom fi foarte mult întrebaţi de dânsa". (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")
