Este mare sărbătoare pentru credincioși în data de 27 februarie.
Sărbătorile zilei:
Ortodoxe
Sf. Cuv. Mărturisitori Procopie și Talaleu
Greco-catolice
Sf. cuv. Procopie Decapolitul
Romano-catolice
Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, călug.
Sfinții Cuvioși Mărturisitori Procopie și Talaleu sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 27 februarie.
Sfântul Procopie s-a născut în timpul când la Constantinopol era împărat Leon al III-lea Isaurul (717-741), care a declanșat prigoana iconoclastă împotriva drept credincioșilor, considerați de autoritățile eretice închinători la idoli.
Monah în ținutul său natal, Decapole, lângă Marea Galileii, și iconodul (cinstitor de icoane), Sfântul Procopie a fost prins, întemnițat și supus la chinuri.
După moartea lui Leon IV (775-780), care a urmat în șirul împăraților iconoclaști, cei întemnițați pentru dreapta credință au fost eliberați. Sfântul Procopie s-a întors astfel la mănăstire, unde a rămas până la moarte.
Sfântul Cuvios Talaleu s-a născut în Cilicia. A intrat din tinerețe în Mănăstirea "Sfântul Sava" din Palestina. După un timp de stat în mănăstire, Sfântul Talaleu s-a dus lângă cetatea Gavalia din Siria, unde pe un loc necurat pe care se aflau risipite ruinele unui templu vechi și-a ridicat mai întâi o colibă, apoi o mică chilie.
Chilia era atât de strâmtă, căci nu o construise după măsura staturii sale, ci înaltă de doi coți și largă de un cot, încât totdeauna ținea capul plecat la genunchi.
Cuviosul Talaleu a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul săvârșirii minunilor. Tămăduia bolile și neputințele, nu numai la oameni, ci și la animale. Pentru aceasta, mulți locuitori din satele din jur veneau la el și mulți închinători de idoli s-au întors la Dumnezeu.
Cu ajutorul locuitorilor, Sfântul Talaleu a stricat capiștea idolească (templu sau altar dedicat zeităților antice) din hotarele cetății Gavaliei și a zidit în locul ei o biserică în cinstea Tuturor Sfinților Mucenici.
Sfântul Talaleu a trăit în rânduiala monahală 70 de ani, neîncetând din plângere niciodată și spunând către toți: "Dumnezeu ne-a dat nouă vremea aceasta, fraților, spre pocăință și, de o vom pierde pe ea, vom fi foarte mult întrebați de dânsa". (sursa: vol. "Viețile Sfinților")
