Sărbătoare importantă în data de 13 februarie în calendarul ortodox din țara noastră.
Ortodoxe
Sf. Cuv. Martinian; Sf. Ap. și Mc. Acvila și Priscila; Sf. Ier. Evloghie, patriarhul Alexandriei
Greco-catolice
Sf. cuv. Martinian
Romano-catolice
Sf. Martinian, pustnic
Sfântul Cuvios Martinian este pomenit în calendarul creștin ortodox la 13 februarie.
S-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Constanțiu (337-361). S-a retras de tânăr într-o peșteră, unde a trăit 25 de ani. Pentru viața îngerească pe care o ducea, departe de lume, a primit darul facerii de minuni. Sfântul Martinian vindeca cu sfintele sale rugăciuni mulți oameni care aveau tot felul de suferințe.
A pătimit numeroase ispite și năluciri, pentru a fi îndepărtat de viața pustnicească. Cel mai mult a fost ispitit însă cu patima desfrânării.
Luptându-se cu ispitele, Sfântul Martinian s-a aruncat în foc atunci când a fost ispitit de o femeie. În urma acestei întâmplări s-a refugiat pe o insulă, care era de fapt o piatră mare în mijlocul mării, unde primea periodic pâine și apă de la un marinar. Și aici a venit însă o femeie, Fotini, singura supraviețuitoare a unei furtuni. I-a lăsat hrana și adăpostul său, iar el cu rugăciune s-a aruncat în mare și a început să înoate. A fost însă din mila lui Dumnezeu luat pe spate de doi delfini, care l-au dus până la uscat.
A trăit în pribegie restul vieții, umblând din loc în loc și din cetate în cetate, înstrăinându-se și fugind pentru a nu fi ajuns de ispită.
În pribegia sa n-a purtat nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici două haine, nici bani la brâu și nimic spre trebuința trupească. Oriunde intra în cetate sau în sat, întreba cine este acolo om bun și găzduia la dânsul, primind hrană, iar unde îl ajungea noaptea, ori în pustie, ori la câmp, acolo petrecea odihnindu-se puțin.
Doi ani cutreierând astfel, a trecut prin multe cetăți și la sfârșit a mers la Atena, unde și-a dat sufletul lui Dumnezeu, într-o biserică. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")
