Arsenie Boca le-a explicat credincioşilor ce înseamnă să spui chiar şi în glumă cuiva "nebun" şi cum pot vorbele să desfigureze fizionomia minţii.
Atunci când cuiva i se aruncă vorbe interzise şi când în această greşeală persistă tot mai mulţi oameni, cel batjocorit chiar ajungă să creadă neadevărurile care se spun despre el.
Pentru a-I face să înţeleagă mai bine acest lucru, părintele le-a spus enoriaşilor o experienţă pe care a trăiat-o alături de un ucenic de-al său. Iată un fragment din predica părintelui, apărută în lucrarea "Cuvinte interzise":
Cuvântul „nebun" e un cuvânt interzis. Cine zice fratelui său „nebunule" se pedepseşte cu matca focului. De ce? Fiindcă şi numai simpla aruncare a acestui cuvânt în obrazul unui om e în stare să-i desfigureze fizionomia minţii. E cunoscută experienţa mai multor inşi care au organizat odată acest lucru pentru un om nu îndeajuns de normal. Următorul îl găseşte cu totul curios la minte. Şi aşa şi ceilalţi, până când ultimul i-a propus să se ducă la un spital de boli nervoase şi să-şi repare deranjurile la minte. Şi biata victimă, pierzându-şi treptat liniştea şi neştiind capcana, a ajuns şi la nebuni.
Următorul complot psihologic: şi-au ales victima şi i s-au prezentat pe rând, la intervale neregulate, şi au început a se nedumeri înaintea omului: - Ce-i cu tine, parcăte-ai schimbat cumva!? Şi s-a dus. A venit următorul: -Ce -ai păţit frate, că nu-ţi mai caută ochii bine, ce-i cu tine? Şi s-a dus. Altădată, al treilea, îi spune marea sa uimire, că-l găseşte aşa de schimbat şi au trebuit apoi să vie toţi şi să-şi mărturisească complotul, şi cu mare greutate i-a revenit omului mintea la loc.
Adevărul abia a putut limpezi mintea zăpăcită de minciuna repetată sistematic. Dar minciuna, chiar în treptele ei uşoare, de glumă, poate fi dăunătoare...Iată un exemplu că o minciună când e crezută, stăruie ca un adevăr.
Cuvintele interzise orientează greşit sau dezorientează. Deci trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor, ca să nu te-atingă nici ocara, nici lauda din ele. Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi trăiesc până la Judecata de Apoi, dimpreună cu toate urmările lor. De aceea se zice: că zece porunci are Înţelepciunea: de nouă ori să taci şi o dată să vorbeşti, şi atunci puţin.
