„Rămas bun, domnule general! Nu vom uita niciodată sacrificiul dumneavoastră! Generalul în retragere Constantin Didulescu ne-a părăsit! Astăzi, România a pierdut un Erou, iar Armata României a pierdut un militar desăvârșit și un exemplu greu de urmat pentru generațiile viitoare. A pierdut multe, poate mult prea multe, dar pe chipul său se citește mulțumirea. Împreună cu ceilalți Eroi ai neamului românesc, ne-au lăsat o țară liberă și e de datoria noastră să o respectăm și să o apărăm. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, se arată în mesajul MApN.

Generalul Didulescu a plecat pe front la vârsta de 21 de ani și a luptat în campaniile din vest, împotriva naziștilor, fiind rănit de două ori: în Ungaria și în Cehoslovacia. În ultimii ani din viață a avut grijă de camarazii săi, ocupându-se de problemele și drepturile veteranilor de război.

Poveste desprinsă din cărțile de istorie

Constantin Didulescu are o poveste desprinsă din cartea de istorie. A luptat într-atâtea bătălii încât de-abia le știe numărul și a scăpat ca prin minune cu viață după ce a fost rănit de două ori la doar câțiva milimetri de inimă.

Povestea sa de viață este una cutremurătoare și pare desprinsă din filme. O poveste de eroism și de patriotism, pentru care Constantin Didulescu merită aprecierea noastră.

Bărbatul a luptat pe frontul de vest în cel de-al Doilea Război Mondial și a dus lupte grele, de-a lungul timpului. Veteranul de război a făcut școala de pilotaj, între 1941 – 1942, iar apoi a devenit pilot pe un avion Klemm 25. A urmat școala militară de ofițeri, iar apoi a continuat stagiul militar la Calafat.

„În cadrul regimentului 32 Infanterie, am primit misiunea să apăr Sudul Dunării, în zona Calafat, să primesc botezul focului de la 178 de nave de război germane care se retrăgeau către Turnu Severin și în această mișcare a lor pe Dunăre jefuiau tot ce întâlneau în Lunca Dunării. După care, neavând niciun fel de pierdere, aceste vase de război au fost, majoritatea, scufundate, la Turnu Severin, iar regimenul meu trecea granița în Ungaria, participând la eliberarea orașului Budapesta”, își amintea Constantin Didulescu, scrie  pressalert.ro.

În octombrie 1944, veteranul de război a fost la un pas de moarte, în pusta ungară, unde detașamentul sublocotenentului Didulescu a urmărit inamicul. Trei gloanțe i-au pătruns în mușchii brațului, unul aproape de inimă. A fost operat, iar după ce s-a recuperat, s-a reîntors la regiment, care ajunsese pe teritoriul Cehoslovaciei. În anul 1945, moartea l-a ratat pentru a doua oară, la milimetru.

„La sud de Praga, am fost rănit pentru a doua oară în inimă de o schijă a unui aruncător de mine, care a pătruns prin portofel și o iconiță pe care le aveam în buzunarul de la piept. N-a pătruns în inimă, mai trebuia un milimetru și eram și eu alături de ceilalți camarazi care au căzut eroi în această bătălie. Soarta mi-a dat să fiu în continuare militar, am continuat încă 60 de ani în armată, din care 12 i-am petrecut pe meleagurile acestea frumoase ale Banatului, fiind comandant de divizie timp de 12 ani, în perioada 1958 – 1970”, povestea veteranul de război.

Poza care a emoționat Internetul. Ce l-a făcut pe eroul din Al Doilea Război Mondial să plângă