Născut în 1875, în Martinica, Ludger Sylbaris lucra cu ziua în orașul Saint-Pierre. Acolo își făcuse deja o reputație de bețiv și scandalagiu. Ba mai mult, nu o singură dată fusese și condamnat pentru faptele sale.
Pe 7 mai 1902, s-a dus în oraș să-și ia de băut. Devenise un obicei. Seara s-a încheiat cu o ceartă provocată de el... Și chiar a bătut un om. Incidentul s-a terminat la Poliție. Pentru a-i da o lecție, polițiștii l-au pus singur într-o celulă care era parțial sub pământ. Nu ave nici măcar o ferestră, lumina intra printr-o crăpătură făcută în ușă.
În ziua următoare, vulcanul Pelée, aflat în vecinătatea orașului, a erupt. Semnele dezastrului ce avea să vină erau vizibile de mai bine de o săptămână, așa că mulți locuitori au plecat din timp din zona de câmpie și s-au adăpostit în oraș. Mare greșeală!
24 august, erupție apocaliptică. Trupurile morților, perfect conservate de cenușă
Când vulcanul a erupt, aproximativ 40.000 de oameni au murit. Dacă nu și-au găsit moartea sub dărâmături, au pierit din cauza căldurii sau a flăcărilor.
La patru zile de la erupție, una din echipele care căutau eventuali supraviețuitori a auzit strigătele de ajutor ale bărbatului.
În ciuda temperaturii extrem de mari care i-a cauzat arsuri grave pe corp, acesta a supraviețuit. A povestit apoi că s-a salvat după ce a urinat pe haine și le-a băgat sub ușă, pentru a domoli arșița.
Sylbaris și-a câștigat renumele ca fiind singurul supraviețuitor al dezastrului.
