Volbura sau rochița-rândunicii (Convolvulus arvensis) este o specie de plante nativă Europei și Asiei. Este o plantă perenă, erbacee, cățărătoare sau târâtoare, care poate crește până la 2 m.
Frunzele sunt dispuse în spirală, de formă variată, lungi de 2–5 cm, cu un pețiol de 1–3 cm. Florile au formă de trompetă, cu diametrul de 1-2,5 cm, albe sau roz pal, cu cinci dungi radiale mai închise la culoare.În funcție de zonă se mai numește barbura, bună-dimineața, cămașa-domnului, forfecari, fusta doamnei, fusta rândunicii, holbură, poala Maicii Domnului, poala rândunicii, pălămidă, poponet, rochița rândunicii.
Compoziție: vitamina C, substanțe minerale, tanini, tanoizi, rezine, convolvulină, acid convolvulinic, calciu.
Acțiune: laxativă, purgativă (în cantități mari), coleretică-colagogă.
Indicații terapeutice: constipație, balonare abdominală, crampe intestinale, colecistită, hiperaciditate gastrică, gastrită, ulcer gastric, ficat ,,gras”; previne ciroza și restabilește funcțiile normale ale ficatului.
S-a mai constatat că rochița-rândunicii combate afecțiunile pielii, depresia, bronșita, scorbutul, herpesul bucal, candidoza, anumite tipuri de alergii, abcese, furuncule.
Cura cu ceai de rochița-rândunicii durează 15 zile pe lună, timp în care se bea, în fiecare dimineață, câte o cană de ceai.
Cum se administrează ceaiul de rochița rândunicii
Infuzia se prepară turnând 250 ml de apă clocotită peste o linguriță cu vârf de plantă bine uscată și mărunțită, se acoperă vasul, timp de zece minute, după care se strecoară, se îndulcește cu puțină miere de albine și se bea cald, cu înghițituri mici, pe parcursul a 10 – 15 minute.
Pentru ca un astfel de ceai să aibă efectul așteptat, se recomandă și un regim alimentar adecvat bolii.Pulberea se obține prin măcinarea, în râșnița de cafea, a rădăcinilor uscate. Se râsnește atât cât se consumă în 14 zile, perioadă după care planta își pierde din proprietăți.
Din pulbere se ia câte o linguriță pe zi, amestecată cu miere de albine, ca laxative și antihemoragic.În tradiția populară, frunzele de volbură se puneau pe tăieturi, pentru a opri sângerarea, ori pe furuncule. Rochița-rândunicii vindecă până și rănile făcute de arsuri.
