Știm deja că în România lucrurile nu merg așa cum ar trebui. Decalajul față de Occident, în aproape toate domeniile, este mare și foarte mare. Cei mai mulți ne-am obișnuit deja cu ideea. Alții s-au resemnat, iar o mică parte au pornit către locurile unde își pot duce visul la îndeplinire. Mai există, totuși, o specie aparte de români care reușesc să pună lucrurile în mișcare.
Ca de pildă o mână de studenți de la Universitatea Politehnică din București, care își doresc să lucreze în industria aerospațială. Și sunt conștienți că, dacă nu vor pune ei lucrurile în mișcare, nimeni altcineva nu o va face pentru ei. Iar demersul lor, departe de a fi rămas anonim, le-a atras atenția specialiștilor de la Agenția Spațială Europeană. Cum? Haideți să vedem împreună.
Pe când eram copii, visam să devenim piloți, scafandri, aviatori. Unii voiau, poate, să devină medici, ca să salveze vieți, în timp ce alții se vedeau cosmonauți care explorează lumea de dincolo de nori. Puțini ajung să își ducă visul până la capăt. Iar cei care reușesc să o facă au în spate, fără doar și poate, un imens talent, sute de ore de muncă și ceva mai mult de un gram de imaginație.
Stelele de pe cerul nopții, răceala lunii, căldura soarelui au fascinat din prima zi în care a început să se scrie istoria omului pe pământ. Iar strădania astronomilor, a matematicienilor și, mai recent, a astronauților, de a descifra mistica universului este o istorie în sine. Astăzi, pare însă ceva mai ușor să ajungi acolo sus. Iar noi vi-i vom prezenta, astăzi, pe tinerii români al căror talent, muncă și, desigur, imaginație i-au convins pe specialiștii Agenției Spațiale Europene să îi ajute să își ducă visul la îndeplinire.
Iar echipa este completată de Ioana și de Nelu care le oferă un neprețuit sprijin din Marea Britanie și, respectiv, din Japonia.
An de an, prin intermediul programului REXUS, Agenția Spațială Europeană pune la dispoziția studenților din întreaga Europă două rachete și un balon cu aer cald care să le permită tinerilor ingineri verificarea a tot soiul de experimente proprii. Dintre sute de participanți, doar câțiva ajung, însă, în nordul îndepărtat al Suediei, aproape de cercul polar, pentru a simți, pe propria piele, ce înseamnă... lansarea unei rachete.
După ce inițiativa a fost luată și proiectul ales să participe la marea lansare, a început cu adevărat munca în echipa Low Gravity. Ideea care le-a deschis ușa Agenției Spațiale Europene exista, însă acum ea trebuia făcută posibilă!
Cu alte cuvinte, membri echipei Low Gravity au construit de la zero o întreagă inginerie prin intermediul căreia va fi posibilă topirea metalului în spațiu. Totul, comandat de pe pământ.
Un proiect de o asemenea amploare nu poate fi însă decât plin de provocări... de toate felurile.
Unde există însă pasiune, nu-i loc de eșec. Dar atunci când timpul te presează, succesul este dependent de disciplină, de rigoare și de o împărțire foarte precisă a sarcinilor. De aceea, membrii Low Gravity au avut, de la bun început, un rol bine stabilit în economia generală a echipei.
La fel de importantă a fost și îndrumarea profesorilor, susținerea și, mai ales, încrederea pe care aceștia le-au acordat-o.
Dincolo de efort, dincolo de talent, dincolo de dedicație, cel mai important ingredient al reușitei tinerilor studenți este, însă, caracterul special al fiecăruia în parte. Lucru care se vede și dincolo de experimentul pe care îl realizează sub numele de Low Gravity.
Sorina, liderul echipei, este extrem de pasionată de robotică și de tot ceea ce este înrudit cu tehnologia spațială. A câștigat chiar și câteva concursuri de profil. Iar când avea doar 15 ani a avut ocazia să vadă, cu proprii ochi, cum se lucrează în laboratoarele NASA.
Claudia, cea care s-a ocupat de partea de documentație, în echipa Low Gravity, este nu doar extrem de talentată în ale tehnicii, ci și la... pictură. O pasiune pe care o păstrează, însă, exclusiv pentru timpul liber.
La fel de fascinante sunt și lucrurile pe care le face Nelu. Aflat la studii doctorale în Japonia, el pune la punct o... cască neurală. Și ceva ajutor îi oferă de aici, din România, și Cristi.
Dincolo de planurile fiecăruia și de viitorul extraordinar care îi așteaptă, până una alta, proiectul Low Gravity este, acum, prioritatea lor numărul unu. Numărătoarea inversă până la marea lansare, din luna mai, a început.
Iar pentru cei ce se întreabă care a fost atuul celor 8 studenți români și cum au reușit ei să îi impresioneze pe specialiștii Agenției Spațiale Europene, ei bine, răspunsul este...mentalitatea.
Un reportaj semnat Ioana Paverman. Imagine, Daniel Ștefan.
