Europarlamentara Renate Weber îi răspunde Mihaelei Miroiu, într-o discuție pe tema condamnării lui Liviu Dragnea, a deciziei lui Klaus Iohannis după pronunțarea CCR în cazul șefei DNA, dar și a modificării Codului de procedură penală.
Weber, europarlamentară independentă care activează în grupul ALDE, spune că Liviu Dragnea ar trebui să se retragă de la șefia PSD și a Camerei Deputaților, dar și că președintele Iohannis ar trebui la rândul său să își dea demisia, dacă nu va respecta decizia CCR pe tema revocării Laurei Codruța Kovesi.
Weber face și o serie de observații punctuale pe tema modificării Codului de procedură penală.
1. Dupa excluderea mea din PNL nu m-am alaturat niciunui partid din Romania. Fac parte din grupul politic ALDE din Parlamentului European pe al carui site exista mentiunea “independent”.
2. Cred sincer ca cel mai mare rau produs Romaniei in ultimii ani a fost ingerinta perversa, nedemocratica, cu consecinte pe care abia urmeaza sa le vedem, a Serviciului Roman de Informatii, in actul de justitie, atat in faza investigatiilor penale efectuate de procurori, cat si in cea de judecata. Protocoalele de colaborare dintre SRI si Parchetul General, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliul Superior al Magistraturii ne demonstreaza o realitate in care actul de justitie a fost pervertit pentru a sluji unor scopuri politice, la comanda unui serviciu de informatii. Asta este gandire si actiune securista 100%. Cateva exemple: “lotul Birsan” - 4 judecatori de la ICCJ, achitati dupa 7 ani, Dan Radu Rusanu, presedinte ASF, achitat, Ludovic Orban, candidat la primaria capitalei, achitat, Calin Popescu Tariceanu, presedinte ALDE si presedintele Senatului, achitat, Victor Ponta prim-ministru achitat, Tiberiu Nitu, procuror-general, obligat sa demisioneze, dosar clasat, Toni Grebla, judecator la Curtea Constitutionala, achitat etc. Nu exista nici un alt stat membru al UE in care asa ceva sa se fi intamplat. In loc ca aceste dezvaluiri sa fi condus la demisii, demiteri ale celor care au semnat, la scoaterea lor din justitie, din SRI si din viata politica, la noi se creeaza in fiecare zi alte scandaluri pentru a acoperi hidoasele protocoale. Plangerea penala a lui Ludovic Orban impotriva prim-ministrului Dancila pentru tradare este dovada unui astfel de mod de gandire (faptul ca a fost el insusi victima nu e o contradictie, dimpotriva).
3. Cred ca un om politic inteligent si responsabil trebuie sa stie ca uneori un sacrificiu personal este obligatoriu pentru binele public, binele partidului sau si al tarii sale. Poate considera situatia personala nedreapta, dar de actionat trebuie sa o faca in binele public. In opinia mea, Liviu Dragnea, dupa ce si-a dus partidul la o victorie de necontestat, ar fi trebuit sa se retraga. Nu sa continue sa fie presedintele PSD si cu atat mai putin presedintele Camerei Deputatilor. Pentru ca avea deja o condamnare. Dreapta, nedreapta, nu conteaza! Cu atat mai mult ar trebui sa faca acest gest acum, dupa o noua condamnare. Dreapta, nedreapta, nu conteaza! Cand un politician pune in balanta binele tarii sale, al partidului sau pe de o parte si binele personal de cealalta parte, e clar ce trebuie sa aleaga. Nu o demisie de onoare, ci o demisie pentru salvarea binelui public.
4. In egala masura consider ca nerespectarea de catre Presedintele Iohannis a unei decizii a Curtii Constitutionale, dreapta, nedreapta, nu conteaza, tratarea subiectului in bascalie reprezinta o grava lovitura la adresa statului de drept din Romania! Nu am fost niciodata adepta suspendarilor, nici a celei din 2007 nici a celei din 2012 si nu sunt nici acum. Dar daca isi propune sa nu respecte decizia CCR, Presedintele Iohannis ar trebui sa-si dea demisia. Nu de onoare, ci pentru salvarea binelui public. Adica: “nu pot sa o revoc pe sefa DNA, deci nu respect o decizie a Curtii Constitutionale si pentru asta inteleg sa demisionez.” Dupa care poate candida linistit, asa cum a anuntat. Cele doua demisii, Dragnea si Iohannis, sunt firesti pentru ca dublul standard este de neacceptat. Desi in cazul presedintelui Iohannis vorbim de o obligatie constitutionala, in vreme ce in cazul lui Dragnea e vorba de o obligatie moral-politica.
5. Am spus in mai multe randuri ca, in opinia mea, Curtea Constitutionala a Romaniei, este institutia in care am in momentul de fata cea mai mare incredere. Pentru ca a fost singura care a avut curajul, bazat pe Constitutie si lege, dar tot curaj este, sa puna la locul sau SRI, sa nu-i mai permita sa intre cu bocancii in vietile private (cele trei legi Big brother), sa nu-i mai permita sa intervina in actul de justitie in nici una dintre faze. Fara aceste decizii ale CCR nu am fi asistat la declasificarea hidoaselor protocoale.
6. In ceeea ce priveste modificarile codului de procedura penala, cred ca unele sunt binevenite.
- De exemplu: informarea cu privire la calitatea de suspect mi se pare fireasca pentru a-i respecta acestuia dreptul la tacere. Directiva europeana privind prezumtia de nevinovatie, netranspusa la noi si pentru care Comisia Europeana a declansat procedura de infringement, statueaza clar acest drept. Practica unor procurori de a chema pe cineva ca martor, de a-l obliga sa faca declaratii si la final sa-i spuna ca e suspect este inadmisibila, sfideaza dreptul la aparare si trebuie sa inceteze. Daca in timpul audierii ca martor procurorul decide ca persoana devine de fapt suspect, trebuie sa opreasca declaratia, sa-i comunice noua calitate, sa-i permita sa-si cheme avocatul. Si apoi totul poate continua de data asta procedural corect, respectand dreptul la aparare.
- La fel mi se pare normal ca arestarea sa fie o masura exceptionala (cum de fapt este si acum, doar ca nu se respecta). Toata viata mea am sustinut acest lucru. Doar in cazul infractiunilor savarsite cu violenta arestarea poate fi imediata, daca exista date si indicii in legatura cu faptuitorul. Altfel, arestarea trebuie sa aiba loc daca faptuitorul vrea sa fuga, daca influenteaza martorii, daca distruge probe...
- Nu imi place deloc textul privind statutul de martor vulnerabil al victimei unei agresiuni sexuale. E adevarat ca el ii ofera victimei dreptul de a cere protectie, dreptul de a nu fi confruntata cu faptuitorul, dar as dori o prevedere mai ferma privind protectia victimei. (In urma cu cativa ani a existat o initiativa privind medierea intre victima si faptuitor. O oroare care urma sa fie adoptata in ziua urmatoare. A fost singura data cand am pus mana pe telefon si am vorbit cu cine trebuia pentru retragerea acelui text)
- Nu sunt de acord cu excluderea ca probe a inregistrarilor din privat. De cele din spatiul public nu este cazul, e doar intoxicare. Trebuie excluse doar inregistrarile in privat sunt facute de organul de cercetare penala sau de urmarire penala fara mandat. Dar daca sunt facute de particulari (fara amestecul procurorilor si al politistilor) nu vad de ce sa fie excluse.
- Nu sunt de acord cu clasarea dosarului daca timp de un an de la inceperea urmaririi penale cu privire la fapta (in rem) nu s-a gasit un suspect. Am in vedere mai ales cazurile de omor. Atentie, nu e vorba de clasare atunci cand exista un faptuitor. In aceste cazuri urmarirea penala poate dura oricat pana la prescrierea faptei (vezi de exemplu celebrul si inadmisibilul caz Microsoft, pentru care nu raspunde nimeni ca a zacut la parchet, fara trimitere in judecata).
