La 4 decembrie 2021 are loc o eclipsă totală de Soare vizibilă din sudul Australiei, sudul Africii, sudul Americii de Sud, Pacific, Atlantic, Oceanul Indian și Antarctica. În România, eclipsa nu este vizibilă. nu este vizibilă eclipsa. Ultima eclipsă vizibilă din țara noastră a fost tot în acest an, la 10 iunie, când a fost observată doar parțial din jumătatea de nord a țării.
Eclipsele de Soare se observă numai din anumite locuri de pe glob, iar faza maximă, de totalitate, se observă doar pe o fâșie lată de 200 km, de aici decurgând și raritatea lor, anunță Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu".
Eclipsa totală de Soare din 4 decembrie este a 14-a din secolul al XXI-lea. Faza totală a eclipsei nu va putea fi observată decât de pe suprafața Atlanticului de Sud, apoi va trece peste Antarctica Occidentală și va lua sfârșit în extremitatea sudică a Pacificului. Va putea fi observată și ca o fază parțială foarte slabă, din sudul Africii și din sud-estul Australiei.
Este una neobișnuită, pentru că traseul de deplasare este de la est la vest în Antarctica de Vest. În cele mai multe cazuri, la producerea elipselor, deplasarea este de la vest la est. Această inversare este posibilă numai în regiunile polare.
Eclipsa în deplasarea sa peste Antarctica va trece pe lângă insula Berkner, va traversa un arc peste continent și va trece peste insula Shepard, relatează NASA.
Ultima eclipsă de Soare a fost una inelară/parțială și a avut loc pe 10 iunie 2021, care a putut fi observată și din România ca o eclipsă parțială de Soare. Următoarea eclipsă de Soare va fi una parțială, va avea loc pe 30 aprilie 2022, și va putea fi observată din sud-estul Pacificului și sudul Americii de Sud, potrivit www.astro-info.ro.
O eclipsă de Soare se produce întotdeauna la Lună Nouă (LN), deci când Soarele este conjunct cu Luna, potrivit surse menționate.
Eclipsele de Soare pot fi de trei tipuri: parțiale, inelare și totale. Avem cam o eclipsă totală la 40 de ani, vizibilă din aceeași regiune de pe pământ. Cele parțiale sunt mai dese și se produc atunci când Luna trece peste discul Soarelui, neacoperindu-l complet.
O eclipsă totală de Soare este unul dintre cele mai spectaculoase fenomene astronomice și are o fază parțială și o fază de totalitate. O eclipsă totală de Soare este importantă pentru că discul Soarelui este complet acoperit, în așa fel încât specialiștii pot studia coroana solară. Cu cât activitatea solară este mai intensă, cu atât coroana solară este mai spectaculoasă și multitudinea de fenomene solare mai interesante. E vorba de explozii și protuberanțe solare, care pot fi studiate, filmate și fotografiate. Instrumentele, numite coronografe, se folosesc pentru simularea unei eclipse, pentru a putea fi studiată această coroană, dar ele nu pot face ce face Luna. Ea acoperă atât de bine discul solar dintr-o pură coincidență: este de circa 400 de ori mai mică decât Soarele, dar este tot de circa 400 de ori mai aproape de noi decât Soarele. Rezultatul: cele două astre apar pe cer cu un diametru aproape identic. Deci, fără această coincidență, nu ar mai avea loc eclipse de Soare.
În secolul trecut au avut loc 70 de eclipse, care s-au produs, în medie, o dată la 18 luni, și din care puține au putut fi observate cu atenție, deoarece majoritatea nu au fost vizibile decât de pe mare sau din regiuni greu accesibile, precum Antarctica sau Groenlanda.
Cea mai lungă eclipsă totală de Soare a secolului trecut a fost cea din 20 iunie 1955, și a durat șapte minute și șapte secunde. Arcul luminos a fost vizibil de pe oceanele Indian și Pacific și până în Asia de sud-est și Filipine. Ultima eclipsă totală vizibilă din majoritatea țărilor Europei Occidentale a avut loc în 1961, însă britanicii nu au mai avut parte de un asemenea eveniment astral din 1927. Finlanda și fosta URSS au fost martorii unei eclipse totale de Soare în 1979. America de Nord a avut mai mult noroc. Numeroși canadieni și locuitori ai nord-vestului Statelor Unite au putut asista, în 1979, la o eclipsă totală, iar americanii de la Atlantic au putut urmări un fenomen similar în 1970. În timp ce majoritatea regiunilor Pacificului nu prea au fost lipsite de spectacolul eclipselor totale, în Japonia un astfel de fenomen nu s-a mai întâmplat din 1943. O eclipsă totală de Soare a avut loc în 16 februarie 1998 și a fost vizibilă din Insulele Galapagos, din America Latină și din Caraibe, potrivit Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu", relatează agerpres.ro.
