„László Krasznahorkai este un mare scriitor epic din tradiția Europei Centrale, care se întinde de la Kafka până la Thomas Bernhard și este caracterizat prin absurdism și exces grotesc. Dar paleta sa este mai largă, iar el privește de asemenea spre Est în adoptarea unui ton mai contemplativ și mai fin calibrat”, notează Academia Regală Suedeză de Științe în comunicatul oficial care însoțește anunțarea câștigătorului.
Premiul Nobel pentru literatură din 2025 a fost câștigat de scriitorul maghiar László Krasznahorkai/ Profimedia
Krasznahorkai s-a născut în 1954 în micul oraș Gyula, în sud-estul Ungariei, aproape de granița cu România. O zonă rurală la fel de izolată constituie decorul primului său roman, Sátántangó, publicat în 1985 (Satantango, 2012), care a fost o adevărată revelație literară în Ungaria și lucrarea ce i-a adus consacrarea autorului.
László Krasznahorkai, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani maghiari și adesea numit „scriitorul apocalipsei”, este cunoscut pentru stilul său dens, frazele extrem de lungi și pentru atmosfera sumbră, aproape profetică a romanelor sale.
Opera sa explorează teme precum decăderea civilizației, disperarea umană, izolarea, transcendența și căutarea sensului într-o lume aflată în ruină morală și spirituală.
Cele mai cunoscute opere ale lui László Krasznahorkai:
„Satantango” (1985)
– Romanul său de debut, devenit o capodoperă a literaturii postmoderne est-europene.
– Prezintă destrămarea unei comunități rurale, surprinsă într-o atmosferă apocaliptică și coruptă.
– A fost ecranizat în 1994 de regizorul Béla Tarr într-un film de peste 7 ore, considerat o capodoperă a cinematografiei moderne.
„Melancolia rezistenței” (magh. Az ellenállás melankóliája, 1989)
– Un roman alegoric despre o comunitate tulburată de sosirea unui circ misterios, simbol al haosului și al prăbușirii ordinii morale.
– Adaptat de Béla Tarr în filmul Werckmeister Harmonies (2000).
„Guerra și câinele său” / „Guerra și câinele său” (Háború és háború, 1999)
– Un roman despre un arhivar obsedat să salveze o scriere apocaliptică, reflectând asupra fragilității cunoașterii și nebuniei umane.
„Seiobo coboară pe pământ” (Seiobo járt odalent, 2008)
– O colecție de texte interconectate despre frumusețea absolută, sacralitate și artă.
– A primit Premiul Man Booker International (2015), consacrându-l la nivel global.
„Baronul Wenckheim se întoarce acasă” (Báró Wenckheim hazatér, 2016)
– Roman amplu, cu accente satirice și mistice, despre reîntoarcerea unui baron într-un orășel maghiar decăzut.
– Considerat de mulți critici drept sinteza operei sale.
„Răul este fără sfârșit” (Aprómunka egy palotáért, 1989 / texte ulterioare)
– Volum de proză scurtă și reflecții filozofice în care revine tema căutării absolutului într-o lume degradată.
