Spre deosebire de vizita premierului Vasilica Viorica Dăncilă, care a trecut aproape neobservată, cu toate că aducea promisiunea mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, prezenţa lui Orban e marcată de relaţiile frăţeşti, de suflete-pereche iliberale, pe care acesta le are – vechi şi bine cimentate – cu Netanyahu, precum şi de relaţiile strânse ale partidelor lor, Fidesz şi Likud. Uniţi în cuget şi simţiri de acelaşi naţionalism de coloratură xenofobă şi de acelaşi populism dezlănţuit, cei doi lideri au şi viziuni de politică externă asemănătoare şi uneori coordonate – atitudinea politică ostilă faţă de Uniunea Europeană (care critică atât devierile prim ministrului de la Budapesta, cât şi politica Ierusalimului faţă de palestinieni, în condiţiile în care şi unul şi celălalt profită din plin de relaţiile comerciale cu Bruxellesul şi în mod special cu Germania).
Prin intermediul Ungariei şi al Grupului de la Vişegrad, Israelul lui Bibi încearcă să rupă consensul UE în chestiunile fierbinţi pentru Israel (inclusiv Iranul). Amândoi, Orban şi Netanyahu,. sunt “toboşarii vremurilor noi” ale lui Donald J. Trump. (Chiar dacă, la începutul mandatului acestuia la Casa Albă, Viktor Orban s-a simţit marginalizat, aşteptând-se să fie măcar primul lider est-european primit la Washington, în semn de mulţumire pentru că îi susţinuse candidatura, prin declaraţii apăsate şi prin intermediul diasporei ungureşti din Statele Unite. A fost extrem de nemulţumit când onoarea aceasta i s-a făcut preşedintelui României, Klaus Iohannis, în iunie 2017 - din păcate, momentul istoric, ca multe altele n-a fost fructificat).
Întâmplarea face ca iliberalul Orban să fie martorul unei importante schimbări de paradigmă. Azi-noapte, Knessetul a aprobat (cu 62 de voturi pentru, 55 împotrivă şi 4 abţineri) controversata lege a cetăţeniei, de inspiraţie iliberală, în care lsraelul e definit ca “statul-naţiune al poporului evreu”, Ierusalimul devenind capitala unică şi indivizibilă a Israelului, ebraica – unica limbă oficială, dreptul la autodeterminare – exclusiv, iar coloniile evreieşti o problemă de interes naţional. Binaţionalismul (evreo-palestinian) dispare, după cum dispare şi bilingvismul (respectiv limba arabă, care va fi folosită, în continuare, în administraţie, acolo unde este cazul). Palestinienii primesc statutul de minoritate, iar soluţia a două state de definitiv închisă. Demersul iniţiat de partidul lui Netanyahu are un potenţial exploziv în regiune.
Uniunea Europeană şi-a exprimat deja îngrijorarea în legătură cu această nouă lege, dar Netanyahu are la Bruxelles susţinători devotaţi – pe Viktor Orban şi Grupul de la Vişegrad.
Sursa: gandul.info
