O femeie își pune sufletul pe tavă și povestește despre lucrurile pe care nu le-a apreciat atunci când a avut ocazia.
"Eu și soțul meu stăteam cândva și beam cafea într-o cafenea.
El era tânăr și frumos și îl iubeam.
Eu purtam o haina veche care îmi distrugea viața. Mă simțeam defectă în ea - o uram. Nu era caldă. Mă făcea să fiu urâtă.
Cafeneaua era ieftină, cafeaua nu avea niciun gust.
Visam că într-o zi să bem o cafea bună, într-un restaurant exclusivist, că eu să arăt stilată și frumoasă. Ochii soțului meu străluceau când se uita la mine. Mă iubea și nu știa ce se întâmplă în mintea mea și că mă simțeam așa prost.
....A murit tânăr iar eu am rămas. Singură.
Apoi, în anii care au urmat, am stat în sute de cafenele. Am băut sute de cafele bune și am avut multe haine scumpe.
Dar el nu era acolo.
Îmi amintesc des acesl moment și îmi dau seama că atunci aveam totul. Dar nu mi-am dat seama."
Extras din cartea Elenei Rog, "On fireflies and humidors"
Sursa: girly.ro
