Locuinţa unde Elena şi fiul ei, în vârstă de 24 de ani, trăiesc de opt ani măsoară aproximativ 20 de metri pătraţi. Pereţii sunt acoperiţi de igrasie şi nu au geamuri, astfel că singurul Soare pe care cei doi îl văd e unul desenat pe frigider. E un Adăpost Local Antiaerian, construit în caz de război, scrie citynews.ro.
"Am acoperit tot ce am putut. Mai şterg cu cârpa, mai dau cu soluţie să dispară mucegaiul. Toţi pereţii sunt plini de mucegai. Nu aerisim, n-avem cum. Lăsăm uşa de sus deschisă. Nu sunt geamuri aici. Dar la uşă trebuie să punem o scândură, pentru că altfel intră şobolanii. La fiecare ploaie ne inundă până la genunchi. Nu ne încălzim, că nu este aici încălzire. Stăm îmbrăcaţi, nu este căldură deloc aici", descrie Elena încăperea în care trăieşte de aproape opt ani.
A rămas fără locuinţă după ce soţul ei a murit şi, chiar dacă trăieşte în condiţii inumane, femeia încearcă să facă tot ce poate pentru ca viaţa lor să fie suportabilă şi, mai mult, speră întotdeauna la mai bine.
"Eu sufăr de cancer la col uterin, am probleme cu inima şi astm. Fiul meu are şi el probleme de sănătate, o infecţie pulmonară, dar nu se dă certificat medical, aşa că lucrează la un supermarket şi câştigă 600 de lei pe lună. Trăim din asta şi pensia mea de 530 de lei, după 32 de ani de muncă la Sanex, în mediu toxic. Mai găsesc de lucru, de făcut curat, câştig câte 30 de lei. Ne descurcăm. Am făcut demersurile la Primărie, dar până acum au avut prioritate alte cazuri, oamenii care trăiesc în stradă sau în corturi", povesteşte femeia.
Citeşte mai mult citynews.ro.