Povestea de suflet: Scrisoarea unui tată către fiul său

Desi niciodata n-am vorbit despre asta, au fost multe momente din copilaria ta cand m-am transformat intr-un butoi cu pulbere, mereu gata sa explodeze.

Unul din aceste momente il am foarte clar in minte si sunt convins ca si la tine este la fel. Cred ca aveai vreo 8 anisori. Am venit acasa, de la slujba pe care o uram, mai frustrat decat de obicei. Tu te jucai cu mingea in camera ta, desi iti spusesem de atatea ori sa nu te mai joci cu mingea in casa. Am auzit ceva spargandu-se si am urcat in fuga si am constatat ca sparsesei geamul.

Mi-am pierdut cumpatul si te-am lovit de mai multe ori peste fata. Cred ca a fost cea mai crunta bataie pe care ti-am dat-o, dar totodata si ultima. Cand te vedeam cum plangeai mi se rupea sufletul, m-am simtit ingrozitor dar niciodata nu te-am lasat sa-ti dai seama cat de mult regretam faptele mele. Si niciodata nu mi-am cerut iertare pentru purtarea dura.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.