Aveam 14 ani, sora mea cea mică avea 12, iar cea mare 16. Trăiam într-o căsuță mică împreună cu mama noastră.
Tata murise în urmă cu 5 ani, lăsând-o pe mama singură cu 7 copii. Iar noi am învățat de mici ce trebuie să facem pentru a ne ajuta mama. În 1946 am mai rămas în casă eu și cu surorile mele. Sora cea mai mare s-a măritat, iar ceilalți 3 frați au plecat să-și caute norocul în lume.
Intr-o zi, preotul bisericii noastre a anunțat că se face o chetă importantă. Enoriașii au fost rugați să dea fiecare o sumă de bani, iar peste o luna o familie săracă urma să primească banii.
Când am ajuns acasă am început să facem socotelile. Am cumpărat cartofi să trăim cu ei o lună. Economiseam astfel 20 de dolari pentru a ajuta familia săracă. Apoi ne-am gândit să stingem lumina seara, nu mai ascultam nici la radio. Așa că am economisit și din factura la lumină. Sora mea cea mare a făcut menaj la mai multe familii, a spălat rufe, a curățat grădina. Noi, cei mici, am făcut rame pentru fotografii. Le-am vândut cu 20 de dolari. Acea lună a fost cea mai bună din viața noastră. În fiecare zi număram banii să vedem câți am adunat. Noaptea stăteam pe întuneric și ne gândeam cu toții ce bucuroasă va fi familia săracă atunci când va primi banii de la noi. Sunt 80 de enoriași în biserica noastră și dacă ar da fiecare la fel ca noi, ar fi o sumă frumușică. Mai ales că preotul ne reamintea în fiecare duminică să ajutăm familia săracă.
Cu o zi înainte de ziua chetei, am mers cu sora mea la băcănia și am schimbat toți banii. Am primit 3 bancnote de 20 de dolari și o bancnotă de 10 dolari. În total 70 de dolari. Eram tare bucuroși. Nu mai avuseserăm niciodată așa de mulți bani. În noaptea aceea am fost așa de încântați că nimeni n-a putut să doarmă.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
