Poveste incredibilă din locuința Regelui Mihai. Regina Ana: Cred că existau fantome. Am simțit că...

După cum chiar regina Ana a povestit, fiica ei și a regelui Mihai, Margareta, a fost prima care a simțit prezența spiritelor în locuință. Ulterior, chiar regina însăși a simțit că în dormitor se afla o ”prezență masculină foarte rea” și chiar a văzut fantoma lui Sir John Coope, care, potrivit reginei Ana, ”poseda” casa de mult timp.

”La etajul casei, de la scările care urcau de la parter până la ușile de la dormitoare și băi, exista un hol de trecere de câțiva metri pătrați, care în englezește se numește landing. Margareta se temea să parcurgă cei șase-șapte pași de la balustradă și scări până la uși. De fiecare dată era teribil de speriată, aproape terorizată. Am aflat de la ea că simțea, fără să vadă concret, prezența mai multor persoane, mișcându-se în jurul ei (...). Ne întrebam de ce numai copilul simțea aceste lucruri și noi nu. Ne-am dat seama cu timpul că prezența se făcea simțită numai la înălțimea unui copil, fiindcă acel tavan (și numai el) fusese deplasat cu ani în urmă mai sus, pentru a lărgi încăperea de dedesubt. Astfel, dușumeaua de la etaj era mai sus cu aproape un metru, micșorând etajul superior.

Acest lucru l-am aflat mai târziu, când ne lămurisem că la noi în casă existau fantome; am făcut legătura cu fenomenul perceput numai de Margareta: fantomele se mișcau probabil la nivelul vechii dușumele, ceea ce făcea ca umerii și capetele lor să ajungă la înălțimea unui copil. De ce mișunai ele pe acea suprafață în mod special, ce anume se întâmplase în acea încăpere în trecut, nu știm niciunul dintre noi. Regele și cu mine începusem la un moment dat să prelucrăm lemnul. Nu ne lipsea materia primă, ba dimpotrivă, ea exista din abundență pe domeniul acela. Erau niște butoaie vechi, așa că am organizat un atelier de tâmplărie. Din capacele de butoaie am construit mese cu mâna noastră. Micul atelier de tâmplărie se găsea jos, la parterul casei. Într-o seară, am decis să merg la culcare mai devreme, lăsându-l pe Rege în atelier, să lucreze. Am încercat să intru în dormitor, dar n-am putut. A trebuit să-l aștept. Nu știu cum să explic această barieră. Pur și simplu ceva mă oprea să intru, și înțelegeam că sunt oprită fiindcă sunt femeie, și că aș putea trece pragul acelei camere dacă bărbatul meu ar fi cu mine acolo. Simțeam că se află în dormitorul nostru o prezență masculină, foarte rea. Am aflat pe urmă, din povestirile diverselor persoane care cunoșteau casa și istoricul ei, că era vorba de fantoma lui Sir John Coope, un domn ce posedase casa înaintea bătrânului lord Brockett (...).

Mama nu a crezut în viața ei în fantome, dar într-o seară, aflându-se în vizită la noi, a simțit prezența lui Sir John Coope în camera de zi. Acolo se afla televizorul lordului Brockett, un obiect destul de rar la acea vreme. El ne dăduse permisiunea să-l folosim. La capătul încăperii era o canapea. Am vrut să intru cu mama în salon într-o seară, dar am simțit același obstacol. M-am oprit în cadrul ușii. Mama a aprins lumina, a traversat salonul, s-a uitat la canapea și nu a spus nimic; dar mai târziu, când a mers la culcare, m-a rugat să nu închid ușa de la dormitorul ei peste noapte. Pentru mama mea, să ceară un astfel de lucru era ceva cu totul excepțional! Câteva zile după eveniment, mi-a mărturisit că sofaua avea pernele înfundate, ca și cum corpul greu al unei persoane ar fi lăsat urme, așezându-se pe canapea. La început, mama a crezut că fusese paznicul de noapte care se uitase la televizor, dar i-am spus că el nu venea niciodată la ora aceea la noi acasă. Am avut proba definitivă și certă atunci când, seri la rând, am găsit aceleași urme ale lui Sir John Coope pe perne și pe canapea, identice de fiecare dată, deși noi aranjam cu grijă sofaua, în mod special, în fiecare seară. Uneori schimbam pernele, alteori schimbam poziția lor, dar urmele apăreau întotdeauna însoțite de același sentiment dezagreabil care ne împiedica să intrăm în salon”, a povestit Regina Ana, în cartea sa și, ulterior, într-un interviu televizat.