POSTUL CRĂCIUNULUI: Al doilea ca importanță după postul Paștilor, postul Nașterii Domnului începe în 14 noiembrie și se încheie în 24 decembrie. Cea mai aspră zi de postire pentru Sărbătoarea Crăciunului este 24 decembrie, ajunul Nașterii Domnului.

În POSTUL CRĂCIUNULUI este dezlegare la pește și preparate din pește, la vin și untdelemn în toate zilele de sâmbătă și duminică.

Ce să mâncăm în Postul Crăciunului? Recomandările NUTRIȚIONIȘTILOR

Zilele cu dezlegare în Postul Crăciunului sunt marcate, de regulă, în calendarul creștin ortodox fie prin mențiunea dezlegare la pește, fie prin simbolul unui pește. Acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinților Apostoli.

Părintele Ciprian Apetrei, de la Biserica Sfântul Antonie cel Mare din Capitală, a declarat pentru MEDIAFAX că postul este un act liber consimțit, reglementat de disciplina religioasă pentru a întâmpina un eveniment important în istoria mântuirii și el trebuie să reprezinte și o abținere de la toate lucrurile rele și de la gânduri urâte.

În timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea până în ceasul al nouălea (aproximativ orele 15.00-16.00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește, cu excepția perioadei dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marțea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, la vin și untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot așa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin.

Postul Crăciunului - copii țin postul?

Aici părerile sunt împărțite. Deși unii preoți susțin că și copiii trebuie să postească, medicii spun că aceștia au mare nevoie de o alimentație completă, din care produsele animaliere nu pot fi excluse. 

Mulți dintre credincioși își sfătuiesc copii, în Postul Crăciunului, să postească doar miercurea și vinerea. 

Preoții spun însă că acei copii care sunt bolnavi - anemie, rahitism etc. - pot să sară peste Postul Crăciunului, scrie Libertatea.ro.

POSTUL CRĂCIUNULUI este ținut și în Biserica Romano-Catolică, unde este numit "Jejunum Adventus Domini" (Postul venirii Domnului), dar durează doar trei săptămâni.

Postul Crăciunului. TRADIȚII și OBICEIURI

În ultima zi a POSTUL CRĂCIUNULUI (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, credincioșii din multe zone ale țării pregătesc bucate pe care le sfințește preotul. Ziua de Ajun este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al nouălea, când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care amintește de steaua ce a vestit magilor nașterea Mântuitorului. Această ajunare amintește, de asemenea, de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire la Liturghia săvârșită atunci în acest scop.

Tot din ziua de Ajun încep colindele, cântările prin care glasurile copiilor vestesc marea bucurie a Întrupării Domnului. Postul se încheie în 25 decembrie, după Sfânta Liturghie.

Nașterea lui Iisus este prezentată în două Evanghelii, la Matei și Luca, fiecare punctând anumite elemente istorice și cosmice. Astfel, Sfântul Evanghelist Matei amintește de stea, de magi și de fuga în Egipt, pe când Sfântul Evanghelist Luca descrie călătoria de la Nazaret la Betleem, nașterea Pruncului și așezarea Lui în iesle, închinarea păstorilor și bucuria cerească a îngerilor.

Unul dintre obiceiurile din perioada postului este și astăzi spălarea veselei cu cenușă sau leșie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.

De asemenea, perioada de după Lăsatul secului de Crăciun era cunoscută sub denumirea "șezătorile de iarnă". Șezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ, dar și distractiv. Chiar dacă se desfășurau în perioada POSTUL CRĂCIUNULUI, aspectul distractiv era tolerat deoarece în cadrul lor erau învățate colindele și urăturile ce urmau să fie rostite în timpul sărbătorilor de iarnă.

În ziua de Lăsata secului, gospodarii de la sate mănâncă sarmale și carne friptă, beau țuică și vin nou. Gospodinele trebuie să țină cont de mai multe superstiții: resturile de la masa de Lăsata secului se aruncă doar spre răsărit, altfel păsările se vor răzbuna și vor ciuguli toată recolta de boabe; oalele se așază cu gura-n jos pentru ca gospodăria să fie ferită de pagube. În plus, femeile nu au voie să coasă, nu torc și nu țes de Lăsata secului pentru ca gospodăria să nu fie lovită de rele și de boli. Dacă dai împrumut ceva din casă, se vor înmulți lupii și vor coborî în sat. Femeile fac turte de mălai și le dau de pomană pentru morți și vii.

În unele zone, există obiceiul "bătutul pernelor": fetele nemăritate încearcă astfel să-și îmblânzească soarta și să-și găsească pețitori. Este o vreme și a prezicerilor: dacă pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită și geroasă, iar dacă este lipsit de grăsime, vine iarnă blândă și o vară rodnică.

De Sfântul Matei, în 16 noiembrie, fetele din zona Hațegului merg la fântâna din mijlocul satului și, la cântatul cocoșului, aprind o lumânare și o pun pe margine. Se spune că, pentru care merită, lumina ce se reflectă în apă se va transforma și îi va arăta fetei chipul viitorului soț. Tot acum, femeile lucrează până la amiază pentru a avea spor în casă anul viitor.

POSTUL CRĂCIUNULUI: SUPERSTIȚII

Postul Crăciunului. La începutul postului se realizează și ofrandele rituale, dedicate, mai ales, păsărilor cerului.

Un vechi obicei ne spune că de Lăsatul Secului trebuie strânse toate oasele și resturile de mâncare într-o față de masă, iar a doua zi trebuie aruncate afară spre răsărit, spunându-se următoarele cuvinte: “Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite”. Acest obicei se practică deoarece se crede că vrăbiile, mai ales, nu vor strica ogoarele, scrie traditii-superstitii.ro.

În postul Crăciunului se realizează și practici de magie premaritală sau chiar practici oculare, astfel fetele nemăritate trebuie să adune câte o surcină în fiecare zi a postului, iar în Ajunul Crăciunului  vor fierbe crupe fără sare. Aceste crupe după ce sunt fierte le vor pune pe masă pentru ca seara venind umbra ursitorului lor, pe cahlă, să aibă ce ospăta.

Totodată se obișnuiește ca la intrarea în postul Crăciunului, mai exact după Lăsatul Secului, toate oalele să fie puse cu gura în jos , pentru ca cei ai casei să fie feriți de orice pagubă sau boală.

O superstiție a postului Crăciunului ne spune că dacă în postul Crăciunului e vreme moale, atunci primăvara vor fi multe ploi.

În postul Crăciunului vor începe și șezătorile, unde femeile, dar și fetele tinere, se vor întâlni pentru lucru, în același timp combinând munca cu distracția, fiindcă în cadrul șezătorilor se vor derula și numeroase obiceiuri cu carater distractiv.

Postul Crăciunului este deosebit de important în religia ortodoxă, deoarece ne pregătește, pe noi creștinii, pentru primirea cum se cuvine a Mântuitorului Iisus. De asemenea, postul este de folos atât pentru suflet cât și pentru trup, fiindcă întărește trupul, pe de o parte, iar pe de altă parte, ușurează și curăță sufletul. Cu alte cuvinte: “Păstrează sănătatea trupului și dă aripi sufletului”!

POSTUL CRĂCIUNULUI, RECOMANDARILE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

În Biserica Ortodoxă începe în 15 noiembrie 2013, Postul Crăciunului, care ține până în ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie inclusiv (zi de post aspru). Din rânduielile bisericești aflăm că anul acesta lăsatul de sec s-a făcut în seara de 13 noiembrie și nu pe 14 noiembrie, deoarece această zi a căzut miercuri când în Biserica Ortodoxă este zi de post. Astfel, anul acesta Postul Crăciunului începe pe 14 noiembrie, nu pe 15 noiembrie după cum e rânduiala din alți ani când ziua de 15 nu e precedată de o zi de post, adică miercuri sau vineri. Postul Crăciunului anul acesta ține de astăzi, miercuri, 14 noiembrie, și se încheie luni, 24 decembrie, cu mențiunea că ziua din Ajunul Crăciunului este o zi de post aspru spre deosebire de celelalte zile ale Postului Crăciunului (dezlegarea la alimentele de dulce se face după Sfânta Liturghie de Crăciun din data de 25 decembrie).

„Ziua de Ajun a Crăciunului este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al IX-lea (ora 15:00), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Sfântului Prooroc Daniel și al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne amintește de steaua ce a vestit magilor nașterea Mântuitorului. Această ajunare amintește, de asemenea, de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire la Liturghia săvârșită atunci în acest scop. („Liturgica generală“, pr. prof. dr. Ene Braniște, EIMBOR, 1985)

Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia - Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.

Primele mențiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare alimentară și trupească provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea“. Postul Crăciunului este închinat în primul rând sărbătorii Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

POSTUL CRĂCIUNULUI, DEZLEGĂRI

La început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile. De exemplu, unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, ținut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.

Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abținere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu și de oameni. Din punctul de vedere al alimentației, Postul Crăciunului este mai ușor față de cel al Paștelui, având multe dezlegări la pește, ulei și vin. Este dezlegare la pește și preparate din pește, precum și la vin, untdelemn în toate zilele de sâmbătă și duminică, cuprinse în perioada 21 noiembrie-16 decembrie, inclusiv. Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, în Calendarul creștin ortodox fie prin mențiunea dezlegare la pește, fie prin simbolul unui pește.

Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală“), acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinților Apostoli. După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea până în ceasul al IX-lea (aproximativ orele 15:00-16:00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește (cu excepția perioadei dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marțea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, la vin și untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot așa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin.

În ultima zi a Postului Crăciunului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, credincioșii îl așteaptă pe preot ca să le aducă vestea Nașterii Mântuitorului, în felul acesta cinstind marea sărbătoare care are să vină.

POSTUL CRĂCIUNULUI, PRIMELE MENȚIUNI la SF. Augustin

Postul Nașterii Domnului sau al Crăciunului, având o durată de șase săptămâni, începe luni, fiind rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioși pentru marea sărbătoare a Nașterii lui Iisus Hristos. El amintește de patriarhii și drepții Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea venirii lui Mesia.

Ca vechime, cele dintâi mențiuni despre acest post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei. La început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Unii posteau șapte zile, alții șase săptămâni. Sinodul local din Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toți creștinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.

Prin lungimea și durata lui, acest post amintește de postul de 40 de zile al lui Moise de pe Muntele Sinai, când proorocul aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră. Asemenea și creștinii, postind 40 de zile, își curăță sufletele și trupurile și se învrednicesc pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat și născut din Sfânta Fecioară. 

Ultima zi a Postului Nașterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până după-amiază, când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și a celor trei tineri din Babilon. În alte zone, se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Nașterea Domnului. 

Alături de faptele bune, de rugăciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea virtuților. El este desăvârșit atunci când abținerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute și progres spiritual.