"Breban a spus ca nu a zis de Liiceanu, ci de mine si a facut sa reia ce a spus la Antena 3 sa il impuste pe Patapievici.
Chestiunea in fond este ca nu a retractat, el deplange faptul ca romanii nu sunt atat de curajosi, incat sa puna mana pe pistol si sa ma impuste. Noi, suntem un popor de a vedea latura comica, derizorie. Lucrurile sunt de multe ori derizorii si le dezumflam. In cazul de fata e ceva ce nu putem dezumfla, pentru ca este grav. Oameni din Academie, Domnul Simion vorbeste de diferente de opinie. Insa acestea le rezolvi cu ajutorul metaforelor. Impuscatul nu este o metafora.
Il vedeti pe Breban punand mana pe pistol? Categoric, eu nu il vad.
Nu ma victimizez. Nu se vorbeste despre impuscarea cuiva atunci cand se vorbeste despre diferenta de gust. Nu sunt motive sa aiba fata de mine o antipatie.
Academia a dat un raspuns care nu e in regula. In primul rand ca se refera numai la Liiceanu, la mine nu, si spune ca Academia nu dispune de probe.
Prietenii au reactionat excelent, colegii au facut un protest, iar solidaritatea mica a functionat perfect. Problema este cum lipim solidaritatile mici, intr-una mare. Jurnalistii au reactionat perfect, dar mi-ar fi placut sa ii traga de limba pe niste academicieni. Trebuie trait cu eleganta si detasare. Dincolo de acestea, ramane gravitatea morala. Nu poti invoca diferente de gust, pentru a cere tortura.", sunt explicatiile date de Patapievici la Jocuri de Putere.
Redam o parte din răspunsul Academiei Române
Din scrisoarea dumneavoastră rezultă că aţi aflat despre o presupusă ameninţare ce v-ar fi fost adresată de Acad. Nicolae Breban în cadrul unei şedinţe a Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române. Din această scrisoare deschisă am aflat prima dată situaţia pe care o relataţi. În acest context, doresc să fac cunoscut că în Academia Română au loc două tipuri de întâlniri, unele cu caracter public, cum sunt Adunarea generală dedicată Zilei Academiei (Ziua Porţilor Deschise), Adunarea generală dedicată acordării Premiilor Academiei Române, sesiuni ştiinţifice, congrese, simpozioane, conferinţe naţionale şi internaţionale şi altele cu caracter intern, cum sunt şedinţele de lucru ale secţiilor, cazul din situaţia relatată în scrisoare. Preşedintele Academiei Române nu ascultă, nu supraveghează şi nu cenzurează şedinţele interne ale secţiilor ştiinţifice ale Academiei Române, care reflectă opiniile specialiştilor din domeniu. În urma semnalării dumneavoastră, am discutat cu Preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, Acad. Eugen Simion, care a exprimat deja public un punct de vedere în data de 1 iunie 2015 şi care a negat existenţa vreunei ameninţări la adresa dumneavoastră din partea Acad. Nicolae Breban.
Academia Română nu dispune de probe care să susţină afirmaţia dumneavoastră conform căreia domnul Acad. Nicolae Breban v-ar fi ameninţat în mod real şi cred din toată inima că, oricât de tumultuos ar fi temperamentul domniei sale, nu ar putea să dorească moartea cuiva, fie că este vorba despre o personalitate a culturii române sau despre oricare alt cetăţean.
Luptă grea cu Patapievici, Breban, Liiceanu: de la "haimana ordinară", la acuzaţii de crimă virtuală
Nicolae Breban a pornit scandalul cu o declaraţie dură dată unui post de televiziune şi reluată apoi la Academie. Breban tocmai fusese numit şeful unui consilu ICR şi i-a atacat dur pe "intelectualii lui Băsescu". Între timp au venit şi răspunsurile, replicile, acuzaţii că Breban face la Academie liste cu intelectuali de împuşcat.
Ca multe alte războaie intelectuale, şi acesta are partea lui de neînţelegere şi isterie. Breban i-a atacat dur pe Liiceanu şi Patapievici, după ce a fost numit şeful unui consiliu consultativ al Institutului Cultural Român (ICR). Despre Patapievici a spus că "dacă ar fi fost în Polonia, ar fi fost împuşcat", referindu-se la textele dure ale lui Patapievici despre poporul român publicate în anii '90. Breban s-a prezentat drept un mare iubitor de popor, în timp ce pe inamicul său, Patapievici, l-a numit "haimana ordinară".
Formularea cu "împuşcatul" s-a viralizat apoi cu ajutorul citărilor trunchiate pe reţele sociale şi în media, ajungîndu-se să se spună simplu că Breban vrea să-l vadă împuşcat pe Patapievici.
Breban a declarat pentru Mediafax că a vrut să facă o metaforă şi nu prea i-a ieşit:
"Ăsta este un folclor. Eu am mai auzit tonul ăsta. La Academie am repetat doar pe scurt ce am spus la Antena 3 (într-o emisiune, n.r.), dar asta cu împuşcatul este o variantă din ce am spus (...) am spus că, dacă omul ăsta, Patapievici, ar fi fost în Polonia şi ar fi murdărit şi înjurat istoria poloneză, probabil că polonezii l-ar fi împuşcat, nu eu. A fost o metaforă, poate nefericită, dar arăta faptul că eu dispreţuiesc atacurile la adresa neamului românesc şi a istoriei acestui neam. Vroiam să spun că probabil polonezii ar fi reacţionat foarte dur. Asta vroiam să spun. Pe când în România nu a reacţionat nimeni. Dispreţuiesc pe cei care atacă istoria şi limba românească. Asta e tot ce am spus. N-am spus nimic de Liiceanu"
Şeful ICR, Radu Boroianu, a reacţionat cu un text împotriva lui Breban, "Despărţirea de Breban (şi nu numai)?", l-a numit "despot" şi se pare că nu va declanşa prea devreme activitatea acelui consiliu pe care romancierul trebuia să-l conducă.
Theodor Paleologu a turnat gaz pe foc (pe facebook, mai precis), spunînd că Breban i-a ameninţat cu moartea direct pe Liiceanu şi pe Patapievici la o întrunire de la Academia Română:
"Aştept acelaşi gest din partea conducerii Academiei Române, după apelul la asasinat lansat în plină şedinţă a secţiei de filologie şi literatură: Patapievici şi Liiceanu, a spus el, ar trebui împuşcaţi. Dacă Nicolae Breban ar delira pe cont propriu, ar fi un caz relativ banal de demenţă senilă cu puseuri de violenţă verbală dusă la extrem. Dar nu e acceptabil să angajeze instituţii precum Institutul Cultural şi Academia Română"Horia Roman Patapievici se arată extrem de îngrijorat de metaforele lui Breban:
"domnul Breban a întărit, de fapt, a spus că este o metaforă, dar precizarea lui e şi mai consternantă. El spune că, dacă eu aş fi trăit în Polonia şi aş fi scris în Polonia, până acum aş fi fost deja împuşcat. Şi regreta faptul că românii nu reacţionează. Altfel spus, el regretă că românii nu m-au împuşcat încă. E ceva incredibil. Sunt consternat. Aştept explicaţiile nu numai ale preşedintelui Academiei, dar şi ale preşedintelui care a prezidat secţiunea de literatură şi filologie. E vorba de academicianul Eugen Simion, care nu a spus nimic în timpul şedinţei. Spre onoarea lor, Ileana Mălăncioiu şi domnul Brâncuş au reacţionat. Au salvat onoarea secţiunii, dar preşedintele de secţiune nu a avut nimic de replicat"
Gabriel Liiceanu nu s-a lăsat aşteptat şi a sărit cu un text plin de patos în apărarea prietenului Patapievici. Textul se intitulează "Nu sunt de acord să fiu împuşcat" şi cere preşedintelui Academiei, Ionel Valentin Vlad, să se ia măsuri:"Cuvântul „a împușca”, când se aplică la oameni, nu poate fi o metaforă, cum am auzit că a încercat să se explice ulterior Breban. Poți, metaforic, să împuști un ban, dar niciodată un om. Care e metafora când ceri, dintr-un fotoliu al Academiei, împușcarea cuiva numai pentru faptul că n-a ajuns să te vadă cum te vezi tu pe tine în visele tale de smintită mărire?"
Andrei Pleşu a intervenit şi el cu o solidarizare:
"Aud că dl Nicolae Breban a cerut, într-o şedinţă de secţie a Academiei Române, ca domnii Patapievici şi Liiceanu să fie împuşcaţi pentru lipsă de patriotism. Îl rog pe dl. academician să mă adauge şi pe mine micului grup ce urmează a fi dus în faţa plutonului de execuţie."
Marea ceartă a intelectualilor continuă, se propagă prin grupuri de prieteni, isteria tot creşte în jurul cuvântului "împuşcat". Breban a exagerat, aşa cum o şi recunoaşte. Dar inamicii lui sunt şi ei maeştri ai exagerării retorice. Vor urma probabil alte câteva zeci de scrisori deschise. Vă ţinem la curent.
