Slujbele din Joia Mare și Vinerea Mare sunt cele mai importante din Săptămâna Patimilor, spune părintele sibian Constantin Necula.
În Joia Mare se prăznuiește spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile creștinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Slujbele din Joia Mare și Vinerea Mare sunt cele mai importante din Săptămâna Patimilor, spune părintele Constantin Necula.
"Deniile din săptămâna ultimă a Postului sau Săptămâna Patimilor sunt slujbele la care credincioșii participă, prin tradiție, în număr foarte mare. Ele se săvârșesc în biserici începând cu seara Floriilor, deci din Duminica a șasea a postului, până vineri seara, inclusiv. Ca și cele din săptămâna a cincea și aceste utrenii au elemente specifice care le dau caracter de unicat. Dintre aceste denii, cele mai importante sunt cele de joi și vineri seara, cunoscute și sub denumirile de denia mică și denia mare. Cea de joi seară are, ca elemente specifice, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebește de celelalte denii prin Cântarea Prohodului, în trei stări, ca și prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (cusătură sau pictură de mare frumusețe care reprezintă scena punerii în mormânt)", spune părintele Necula din Sibiu.
În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se împărtășească. În Maramureș, nu se dă prescură acasă, ci se oprește toată, pentru ca, din ea să se pregătească paștile.
Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, făcute din panză albă și cusute cu negru. Vopsitul ouălor în roșu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca și cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite.
Prin Sudul țării, fetele fac câte 12 noduri unei ațe, punându-și la fiecare câte o dorință și dezlegându-le când dorința s-a împlinit. Această ață și-o pun sub pernă seara, crezând că-și vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele copiilor din casă de către femeile mai în vârstă.
În Vestul țării, o familie care prepară pâinea pentru Paște, pentru biserică, o aduce acum cu vase noi, cu lumânări și vin, pentru a rămâne până la Paști. Din Joia Mare până în ziua de Paști se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toacă.
Legat de pomenirea morților în această zi, așa cum s-a înrădăcinat din străbuni, Biserica spune că este un obicei neconform cu tradiția ortodoxă autentică. "Grija pentru cei adormiți trebuie să treacă pe plan secundar, chiar să lipsească, deoarece slujbele pentru pomenirea acestora se încheie în Sâmbăta lui Lazăr, zi care prefigurează învierea cea de obște, adică învierea tuturor oamenilor la sfârșitul veacurilor", spun reprezentanții Bisericii. Un alt obicei care se păstrează și azi este focul pentru morți. În Oltenia și acum se fac în zori, în curți și/sau la morminte, focuri pentru morți din boz sau nuiele; se spune că ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepădat de Hristos.
