OPINIE. De ce nu putem analiza lucid distanța Paris-Teleorman?

ALEGERI PREZIDENȚIALE 2014. Una dintre cele mai importante concluzii după campania electorală 2014 este că s-au deschis răni care se închid greu. Victor Ponta și echipele sale au mizat pe întărirea mândriei naționale din rațiuni polemice cu principalul contracandidat. Polul de dreapta, deși se pretinde inocent, a potențat la maximum diferența dintre civilizați și necivilizați, țărani și orășeni, „babe” și tineri, înstăriți și săraci pe care-i cumpără baronii. Ambele atitudini sînt periculoase. Pe cît de inconsistentă a fost dezbaterea, pe atît de periculoase sînt aceste segregări.

Să luăm stilul în care sînt prezentate zone diferite de vot. Și poate e momentul să medităm ceva mai mult atunci cînd pronunțăm cu mare emfază cuvîntul DEMOCRAȚIE.

Teleormanul și Parisul sînt prezentate ca doi poli, unul al furtului de vot, celălalt al civismului maxim. Fotografia este extrem de tendențioasă. Și pentru că ignoră realități sociale crunte din zonele mai sărace, anume că oamenii migrează după loc de muncă sau după casa de la țară ca să iasă mai ieftin. Da, există și "migranți interni". Dar se uită și că în străinătate merg la vot români care au reușit cît de cît să se integreze. Îi uităm pe cei care o duc de azi pe mîine și acolo, adevărați refugiați din calea abuzului economic estic.

Un exemplu amuzant: dimineață ni se prezentau eroic români care se urcau toți într-un microbuz în Italia ca să ajungă la vot; în același timp, orice microbuz care transportă oameni în Vrancea e din start suspect de turism electoral.

Nu spun că nu se și fură la votare. Spun că există vot corect zdrobitor majoritar. Cu atît mai relevant cu cît prezența la vot pare să fie cea mai bună din ultimul deceniu. Nu credeți în toate isteriile politicienilor și ale fanilor sau activiștilor cărora le explodează creierii în campanie. Sînt bazine electorale unde domină PSD, are și dreapta cîteva. Furtul există de ambele părți, partidele de guvernare își iau un mic caimac (și-n 2009, și-n 2004 etc.). Dar influența furtului e infinit mai mică decît în alți ani.

Interesul votanților e diferit. Ne tot mirăm că părinții votează diferit de copii. Păi poate și sînt în situații dificile diferite. Însă ura între generații e perpetuată ca armă politică

Un candidat e prezentat în rețelele de socializare ca alesul elitelor. Celălalt, ales de „suboameni”, săraci, mituiți etc. E asta spirit DEMOCRATIC? Nu. E cel puțin la fel de grav precum îndemnurile la ortodoxism și românism extrem.

Cumpăratul votului. Se vorbește mult despre punga cu zahăr și ulei pentru votanți din mediul rural. Nu se vorbește nimic despre facilitățile acordate de guvernanți marilor companii. E o formă ipocrită de a taxa influențarea votului.

La Teleorman mai trebuie și dovedită frauda. S-au tot plîns oamenii politici de fraude. Dosarul cel mai înaintat pare să fie cel în care e inclus și Dragnea, cu nereguli posibile în ziua referendumului din 2012. Să așteptăm verdictul dacă tot sîntem democrați. Și să nu-i considerăm pe unii vinovați în masă doar pentru că-s din Vrancea sau Vaslui. La fel, știți toată povestea cu frauda de la PAris în 2009 - nimic demonstrat nici de tabăra PSD. Fraudele rămîn mai tot timpul niște bîrfe și niște motive de urlet pentru politicieni disperați.

Am văzut pe rețelele de socializare și afirmații precum: am reușit s-o conving pe bunica să „voteze cum trebuie”. La fel cum am văzut că bazinele electorale ale unui anumit partid sînt din start bănuite de corupție. În toată Europa există astfel de zone cu vot zdrobitor pentru anumite forțe, unele partide importante funcționează cu nuclee regionale puternice. Nu e neapărat fraudă într-un loc dacă votul e covîrșitor pentru un partid sau altul. La noi, „democrații” de dreapta nu văd nereguli decît în ograda celorlalți. Însă, în fapt, sînt promotorii segregării de care vorbeam la început. Democratic e să accepți rezultatul oricare ar fi el, democratic e să accepți că orice „babă”, orice „bețiv” (epitete văzute cu duiumul în aceste alegeri) au dreptul să voteze altfel decît ultraurbanizații din București.

Deși am avut cei mai șterși candidați din ultimii 25 de ani, deși avem doi finaliști care s-au prezentat ca promotori ai aceleiași politice economice de centru-dreapta (da, și Ponta a spus-o cît se poate de clar), rămînem cu ceva grav, exact opusul „unificării” de care s-a făcut atîta caz: ură după venituri, după statut, după aspiranții la statut (exemplu: să te crezi autosuficient deși ești departe și de clasa de mijloc), după zone dezvoltate industrial sau lăsate în părăsire. Și mai ales să alimentezi ruptura diaspora – cei rămași. Ca și cum nu clasa politică a încurajat în ultimii 10 ani folosirea mîinii ieftine de lucru cu investiții minime. După blestemul lui Sorin Ovidiu Vântu, avem un stat care nu mai poate garanta drepturi de bază, nici vot pentru diaspora, nici multe alte lucruri - să nu uităm că aproape 150 000 de oameni cu dizabilități nu pot vota sau votează cu mari eforturi.

Ca să nu mai zic că am uitat să taxăm civic faptul că 3-4 milioane au plecat din țară să caute un rost (majoritatea au plecat din maximă nevoie, doar o minoritate în căutarea firească de evoluție profesională) și ne plîngem că nu pot să voteze. Așa sînt situațiile aberante, se rostogolesc pînă la absurd. Și ajungem să uităm esența - că sîntem mînă de lucru ieftină bîntuind după supraviețuire -, și să urlăm din cauza unor consecințe. Oamenii care stau la coadă la Paris ar fi trebuit să voteze firesc. România i-a mai dezamăgit o dată prin reprezentanții săi. Aceiași oameni ar trebui să înțeleagă însă că nu sînt în nici o competiție morbidă cu "hoții" din Teleorman.

Politicienii au reușit să ne rupă după interese propagandistice. Și din păcate prea mulți dintre noi ne-am lăsat antrenați în acest joc periculos care-și va arăta urmări deloc plăcute în anii următori.

Costi Rogozanu