În satul Rod, în ziua de Paşte, toți sătenii se adună în cimitirul aflat în vecinătatea bisericii din localitate. Se pregătesc două mese mari, pe care tinerii care şi-au unit destinele în anul care a trecut le vor umple de daruri primite de la membrii comunităţii, potrivit Adevărul.
“Obiceiul cu vasele provine din trecut, din sistemul de într-ajutorare al comunităţilor. Comunitatea în vechime participa prin acest mod de strîngere a vaselor să ajute perechile de tineri căsătoriţi să pornească în viaţă, şi de aceea le aduceau obiecte utile. Astăzi s-a lărgit spectrul, înainte se aduceau doar vase de gătit, astăzi se extinde aria, se gândesc cam ce au nevoie, unii aduc un aspirator, alţii feţe de masă, e foarte interesant. Rudele mai apropaite aduc obiecte mai importante, ca să pună o bază de pornire a noii familii în viaţă, să aibă o bază material”, spune Virgil Manase, preotul din sat.
Obiecte de casă, dar şi bani
După ce au strâns darurile, în semn de mulţumire, tinerii le oferă o masă celor care le-au adus cadouri la căminul cultural din sat. Potrivit tradiţiei, mirii vin în cimitir în costume populare vechi de sute de ani, şi aduc ploşti de lemn încrustat, decorate cu tricolor, pline cu rachiu de casă, cu care îi cinstesc pe cei care îi felicită. Pe lângă obiecte, primesc şi bani, strânşi într-o trăistuţă tradiţională.
“Ne-am căsătorit anul trecut în 11 octombrie, şi vrem să respectăm tradiţia, nu ştim cât se va mai păstra obiceiul dar încercăm să-l ducem mai departe. De obicei se primesc vase şi alte lucruri pentru casă nouă, şi apoi masa se va face la căminul cultural”, spune Mihai Verza (26 de ani). Mihai a purtat cu mândrie un costum popular vechi din 1876 şi primit darurile alături de soţia sa Loredana (25 de ani). “Purtăm costumele populare cu foarte mare mândrie şi cu mare bucurie”, a spus Loredana.
Tot în cimitirul din Rod, se mai respectă un obicei extrem de vechi, prin care localnicii îi simt aproape în zi de sărbătoare pe cei care au trecut în lumea celor drepţi. Pe morminte se aşează ouă roşii, vin şi cozonac, pe care preotul le sfinţeşte.
“Se aduc de acasă ouă, vin , cozonc, prăjituri, ciocnim noi între noi câte un ou şi bem un pahar de vin lângă morminte. Bem câte un pahar de vin în cinstea morţilor”, spune Dumitru Opriş, un localnic din sat. “În amintire morţilor se ciocnesc ouă lângă mormânt, să simtă şi ei că e Învierea”, adaugă o altă localnică.
La Săcălăşeni, tot satul joacă oină în ziua de Paşte
La Săcălăşeni, tot satul joacă oină în ziua de Paşte
Totodată, la Săcălăşeni, o localitate din Maramureş situată la 10 km de Baia Mare, obiceiurile de Paşte sunt unice în ţară. Astfel, dimineaţa la prima oră, toată suflarea satului, îmbrăcată în straie noi se duce la Sfânta Liturghie cu coşurile cu bucate, informează Vocea Transilvaniei.ro.
„Nimeni nu are voie să mănânce nimic decât după ce vine de la biserică. În ziua de Paşte tot satul trebuie să mănânce întâi bucate sfinţite de preot”, spune Emilian Pop, primarul comunei.
După ce se serveşte masa în familie, tot satul vine înapoi la biserică, iar tineretul se împarte în mai multe echipe şi se joacă diferite jocuri.
„Mai nou tineretul merge pe terenul de fotbal pentru oină dar în tinereţile mele, până nu de mult se juca oină chiar în curtea biserici vechi din Coruia. De la copii de 12 ani până la bărbaţi de 60, toată lumea juca oină”, spune primarul.
Oina este sportul tradiţional în Coruia, sat component al comunei Săcălaşeni. Din cele mai vechi timpuri, oina se joaca în ziua de Paşte, după Sfânta Liturghie. Din 1980, acest sport se joacă pe baza unui regulament bine definit. În prezent, Coruia este reprezentată în campionatul naţional de o echipă proprie care a obţinut rezultate foarte bune.
„Se joacă oină nu neapărat după regulile olimpice, puţin diferit, dar cu aceleşai rigori. Este un joc local pot să spun, pentru că toţi copiii din localitate ştiu să joace acest joc încă de mici”, mai adaugă Pop.
