Termenul a fost introdus pentru prima în anul 2014 pentru a descrie pornirea obsesivă de a face ''selfie-uri'' şi a le publica pe reţelele de socializare, acest lucru sugerând că Asociaţia Americană de Psihiatrie ar lua în considerare clasificarea acestui comportament ca boală mintală.
Ca urmare, o echipă de oameni de ştiinţă de la Nottingham Trent University din Marea Britanie şi Thiagarajar School of Management din India au decis să investigheze dacă la baza acestui fenomen se află o tulburare comportamentală. În urma cercetărilor, aceştia au confirmat că selfita este un fenomen real şi de asemenea a fost concepută o scală intitulată ''Selfitis Behaviour Scale'' (scală comportamentală pentru selfită) pentru evaluarea gradului de severitate al acesteia. ''În urmă cu câţiva ani, au apărut articole în media potrivit cărora selfita urma să fie clasificată drept tulburare psihică de către Asociaţia Americană de Psihiatrie'', a declarat dr. Mark Griffiths, profesor în cadrul departamentului de psihologie al Nottingham Trent University. ''Deşi s-a dovedit a fi o glumă, acest lucru nu însemna că afecţiunea selfită nu era reală. Se pare că acum am confirmat existenţa acesteia şi am conceput prima Selfitis Behaviour Scale pentru evaluarea acestei condiţii'', a adăugat acesta.
Scala, de la unu la o sută, a fost concepută pe baza unui număr mare de focus grupuri pentru a determina factorii care conduc la apariţia selfitei şi a fost testată pe 400 de participanţi din India. Această ţară a fost aleasă pentru că deţine cei mai mulţi utilizatori de Facebook, dar şi numărul cel mai mare de decese în rândul persoanelor care încearcă să îşi facă selfie-uri în locuri periculoase.
Concluziile studiului, publicate în ''International Journal of Mental Health and Addiction'', au confirmat că există trei niveluri de selfită.
Selfita la nivel limită cuprinde acele persoane care îşi fac selfie-uri de cel puţin trei ori pe zi, însă nu le publică pe reţelele de socializare. În faza acută a bolii, persoanele publică online selfie-urile.
În cea de-a treia etapă a selfitei, cea cronică, utilizatorii de reţele de socializare resimt o nevoie incontrolabilă de a-şi face fotografii şi de a publica de cel puţin şase ori pe zi.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele care suferă de selfită au nevoie de atenţie şi de multe ori manifestă o lipsă de încredere în sine. De asemenea, acestea speră ca prin publicarea imaginilor cu ei înşişi să îşi îmbunătăţească statul social şi să fie integrate într-un grup.
''În mod tipic, cei care au această condiţie suferă de o lipsă de încredere în sine, caută să se 'integreze' în rândul celor din jurul lor şi pot manifesta simptome similare cu alte comportamente de predispoziţie la adicţie'', a declarat dr. Janarthanan Balakrishnan cercetător asociat la Departamentul de Psihologie de la Nottingham Trent.
''Acum, existenţa acestei tulburări pare să fi fost confirmată şi există speranţa că vor fi efectuate cercetări viitoare pentru a înţelege mai multe cu privire la modul şi motivul pentru care oamenii dezvoltă acest comportament potenţial obsesiv şi ce poate fi făcut pentru a-i ajuta pe cei mai afectaţi'', a adăugat acesta.
Printre alte tulburări mintale asociate tehnologiei care au fost identificate în ultimii ani se numără nomofobia, frica de a nu fi în apropierea unui telefon mobil, tehnoferenţa, interpunerea constantă a tehnologiei în viaţa de zi cu zi şi cyberhondria, senzaţia de rău după căutarea în mediul online a unor simptome de boală.
