Cercetătorii au anunțat că au descoperit fosilele unei noi specii umane cu caracteristici morfologice unice, ai cărei reprezentanți au trăit pe insula Luzon din Filipine, în urmă cu peste 50.000 de ani.
Analiza efectuată pe 13 rămășițe fosilizate (dinți, falange de la mâini și picioare, fragmente de femur) descoperite în peștera Callao, provenind de la cel puțin trei indivizi, inclusiv de la un copil, i-au determinat pe cercetători să afirme că este vorba despre o nouă specie umană, pe care au denumit-o Homo luzonensis, informează AFP, citată de Agerpres.
Specia prezintă în același timp „elemente sau caracteristici foarte primitive, semănând cu cele ale australopitecilor și ale altor grupuri de hominizi, dar și moderne, apropiate de cele ale Homo sapiens”, a explicat Florent Detroit, paleoantropolog la Musee de l'Homme din Paris și coordonatorul principal al acestui studiu publicat în revista Nature. Aceste detalii fac din Homo luzonensis „o specie-mozaic”, a precizat cercetătorul francez.
Acest Homo luzonensis „era probabil scund, dacă judecăm după mărimea dinților lui”, dar „acesta nu este un argument suficient” pentru a proba o astfel de afirmație, a precizat același expert.
Homo luzonensis, care nu este un strămoș direct al omului modern, ar fi fost o specie înrudită, contemporană cu Homo sapiens, dar cu un anumit număr de caracteristici primitive. Două dintre fosilele analizate au fost datate direct prin metoda seriei de dezintegrare a uraniului și au vârstele de 50.000 de ani respectiv 67.000 de ani.
Ele sunt cele mai vechi rămășițe umane cunoscute în Filipine, precedându-le pe cele provenind de la indivizi Homo sapiens și care datează din urmă cu 30.000 - 40.000 de ani, descoperite pe insula Palawan, în sud-vestul arhipelagului filipinez.
Analiza lor morfologică a rezervat oamenilor de știință mai multe surprize. Mai întâi, la nivelul dinților: premolarii de Homo luzonensis prezintă asemănări cu cei ai australopitecilor (hominizi din Africa, dispăruți în urmă cu 2 milioane de ani) și cu ai altor specii din genul Homo, precum Homo habilis și Homo erectus. Printre altele, acești dinți au două sau trei rădăcini, în timp cei premolarii de la Homo sapiens au în general una, uneori două rădăcini, au subliniat autorii studiului.
În schimb, molarii sunt foarte mici și morfologia lor foarte simplă se aseamănă cu cea a oamenilor moderni. „Un individ posedând aceste caracteristici combinate nu poate fi clasificat în niciuna dintre speciile cunoscute astăzi”, a dezvăluit Florent Detroit.
Oasele picioarelor au fost, de asemenea, surprinzătoare: falanga proximală prezintă o curbură foarte accentuată și inserții foarte dezvoltate pentru mușchii ce asigură flexiunea piciorului. Ea nu seamănă cu o falangă de Homo sapiens, ci cu una de australopitec, hominid care era, probabil, în același timp biped și arboricol.
