Elena Ceaușescu a rămas în memoria colectivă drept soția celui mai feroce dictator din istoria recentă a României, Nicolae Ceaușescu. Pe 20 marite 1964, ea s-a înscris la teza de doctorat și a reușit să devină doctor în aceast domeniu.
Potrivit Evenimentul Zilei, “doctoratul” Elenei Ceaușescu în chimie are o poveste foarte interesantă. Academicianul Constantin Nenițescu, decanul Facultații de Chimie Industrială din cadrul IPB, nu a fost de acord cu susținerea acestuia. Partidul Comunist Român, al cărui secund în conducere era chiar Elena Ceaușescu, a găsit o soluție în această situație.
Astfel, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, din cadrul Filialei Iași a Academiei R.P.R., făcea cunscut ICECHIM-ului, la 20 marite 1964, că „s-a aprobat înscrierea Elenei Ceaușescu la aspirantură, specialitatea chimie macromoleculară. Termenul de doi ani pentru susținerea examenelor de minim de candidat a început la data de 14 martie 1964”.
Teza de doctorat a Elenei Ceaușescu, intitulată “Polimerizarea stereospecifică a izoprenului” a fost elaborată, de fapt, de profesorul universitar Dr. Osiaș, arată sursa citată. Imediat după ce a fost trimisă la institutul ieșean, soția fostului dictator a susținut-o în fața comisiei și a obținut diploma de doctor.
La 15 noiembrie 1964, Elena Ceaușescu preia funcția de director al ICECHIM și încasa, lunar, un salariu brut de 3.500 de lei.
Elena Ceaușescu avea o imagine de o importantă cercetătoare chimistă, deși, în realitate, lucările scrise sub numele ei nu îi aparțineau.
“Studiile Elenei Ceaușescu se rezumă la clasele primare. Avea să devină însă inginer chimist, doctor în chimie și, în sfârșit, academician. În faza ei de maximă ascențiune intelectuală, numele i se pronunța invariabil: «Academician Doctor Inginer Elena Ceaușescu». Elena Ceaușescu a ajuns numărul doi din partid”, amintește istoricul Lucian Boia în cartea “România,țarade frontieră a Europei”.
Sursa citată mai precizează că Elena Ceaușescu folosea unele expresii care îi trădau lacunele în domeniul pe care ar fi trebuit să îl stăpânească. Ea spunea “codoi”, citirea mot-a-mot a dioxidului de carbon (CO2).
