Misiunea Apollo 17 a NASA a părăsit Luna pentru a se întoarce pe Pământ în urmă cu 49 de ani, marți (14 decembrie), iar de atunci omenirea nu a mai revenit la satelitul ei natural.
Într-un nou studiu, cercetătorii au examinat o rocă lunară colectată de astronauți în timpul Apollo 17. Măsurând compoziția rocii, denumită „troctolit 76535”, oamenii de știință au găsit modele care indică o perioadă de răcire de 20 de milioane de ani în timpul istoriei Lunii, sfidând înțelegerea anterioară a evoluției lunare.
„Descoperirile noastre determină comunitatea științifică lunară să arunce o nouă privire asupra modului în care acest eșantion a fost prelevat”, a declarat pentru Space, William Nelson, cercetător la Universitatea din Hawaii din Mānoa, care a condus noul studiu.
Nelson și echipa au ales acest eșantion specific pentru a lucra, deoarece este excepțional de curat. Compoziția „a fost puternic modificată de impacturile cu suprafața Lunii”, a spus Nelson. „O astfel de puritate este rară pentru rocile lunare”.
Echipa a măsurat fosforul din eșantion si a găsit modele interesante de variație chimică în compoziția rocii, care includ olivină.
Până acum, se credea că, la un moment dat, după formarea Lunii, aceasta a experimentat o perioadă de răcire de 100 de milioane de ani. Dar, privind această probă, „am descoperit că ar fi putut dura nu mai mult de 20 de milioane de ani pentru ca această probă să se răcească până la punctul de solidificare completă”, a spus Nelson.
„Dacă eșantionul s-ar fi răcit la fel de lent cum s-a sugerat anterior, atunci nu ar trebui să aibă variații în conținutul de fosfor”, a spus Nelson, adăugând că orice variație ar fi fost „rezolvată cu mult timp în urmă”.
