Vechile credințe românești spun că în noaptea de 30 noiembrie, zi de cumpănă între toamnă și iarnă, strigoii se luptă să pună stăpânire pe sufletele oamenilor
În noaptea de 30 noimebrie, cerurile se deschid, lupii vorbesc, iar fetele sau femeile singure își visează ursitul.
Noaptea Sfântului Andrei sau Noaptea Strigoilor este o noapte de spaimă, când se crede că spiritele morților ies din morminte și se iau la bătaie la răspântii de drumuri cu strigoii vii. La răsăritul soarelui, spațiul se purifică, duhurile se întorc în morminte, iar sufletele strigoilor vii revin în trupurile părăsite. Ca să se apere de atacul strigoilor și al moroilor (morții vii) care vor să le fure sufletul, oamenii folosesc usturoiul.
Noaptea are loc ritualul „păzitul usturoiului”, adică se stă de veghe între funii de usturoi, plantă despre care se crede că poate alunga strigoii, influențele diavolești și ghinionul. Cu usturoi se fac cruci la ferestre, se ung coarnele vitelor și se aromatizează copios mâncărurile. În credința populară, se consideră că usturoiul este om: are cap, este îmbrăcat în haine, iar firele de usturoi se numesc căței. Puterea de a apăra și a alunga răul, îi vine de la faptul că poartă semnul crucii.
Tot în noaptea de Sfântul Andrei românii pun grâu la încolțit, pentru a afla dacă vor avea un an cu bunăstare, noroc și sănătate sau va fi marcat de dificultăți. De Anul Nou se verifică dacă firele crescute din grâu sunt înalte, drepte, puternice și dese. În acest caz, va urma un an bogat, cu recolte bune.
Românii mai cred și că Sfântul Andrei este patronul lupilor, ca avatar al unei zeițăți păgâne care murea și renăștea simbolic în Noaptea Strigoilor.
