"La 6 ani am fost instituţionalizată într-o casă de copii. Nimănui nu-i pasă dacă sunt bine sau nu, dacă mi-am făcut lecţiile sau nu, dacă am mâncat, dacă mi-e frică... Aş fi dat orice să am părinţi homosexuali. Doi taţi sau două mame care să mă iubescă, să mă îmbrăţişeze, să-mi vorbească, să îşi dorească să mă cunoască, să mă protejeze de toate durerile pe care viaţa mi le-a adus, pentru simplul fapt că n-am fost învăţată diferenţa dintre bine şi rău, printre altele. Altfel ar fi fost viaţa mea ... Am o viaţă bună, dar când închid ochii aş vrea să nu-mi amintesc lucruri pe care le-am văzut, le-am trăit, le-am simţit, le-am făcut... Orfanii ar trebui să aibe ultimul cuvânt dacă homosexualii le pot fi părinţi, nu cei care nu au habar ce înseamnă să ţi se pară mai uşor să-ţi iei zilele, decât să trăieşti nedorit de nimeni... Scriu cu multă durere, mă surprinde cât de afectată sunt. Atâţia alţii au decis pentru mine, şi mi-au transformat viaţa în ce a fost nevoie pentru ei, nu pentru mine, iar pentru asta, şi mai mulţi ani a trebuit să muncesc pentru a curăţa mizeria lăsat de aceştia în mintea mea, în sufletul meu", scrie Nadine, pe Facebook.
Nadine a crescut în orfelinat: "Aş fi dat orice să am doi taţi sau două mame care să mă iubescă"
