Carol al II-lea s-a stins brusc din viață, la 4 aprilie 1953, în reședința sa din Estoril, Portugalia. În „Memoriile“ sale, Elena Lupescu descrie cum a decurs ultima zi din viața fostului suveran, precum și refuzul fiului său, Regele Mihai I, de a-l vizita pe patul de moarte.
Carol al II-lea și Elena Lupescu se căsătoriseră în exil, pe 3 iulie 1947. „Trăiam fericiți la Estoril, eram încă destul de viguroși, Carol avea 59 ani, eu 54. În casele fericite, Moartea intră uneori brusc, pe neașteptate. Slăbise mult, eram înnebunită de bănuiala că ar putea ascunde un cancer. Nu ne-am schimbat, însă, rosturile vieții. Primeam musafiri, ieșeam în oraș, vedeam filme, luam masa pe malul mării, ascultam muzică, Carol scria, se ocupa de corespondență, notam și eu câte ceva pe câte o filă de caiet, zile și nopți de oameni care se iubesc. Era 4 aprilie 1953, ne întorseserăm din oraș, unde luasem masa. Carol, ca de obicei, a mâncat languste și fructe de mare. Ascultam muzică și deodată am auzit un strigăt de durere. L-am văzut pe Carol ghemuit pe un fotoliu, strângându-și cu brațul partea stângă a pieptului. N-am știut ce să fac, de disperare, înlemnisem. Carol se uita neputincios la mine și mi-a șoptit calm: Cheamă un doctor!"
Carol al II-lea a fost înmormântat în capela regilor portughezi - Pantheon of the House of Braganza din Mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona. Fiul său legitim Mihai nu a venit să-l vadă nici pe ultimul drum. Duduia notează amărăciunea alintându-l „Mihăiță“ pe acela căruia-i dezbinase familia: "Mihăiță n-a venit să-și vadă pentru ultima data tatăl, nici la înmormântare n-a participat. Din întreaga familie regală, doar Prințul Nicolae a participat. Dar tot neîmpăcat cu fratele său mai mare era. Nu mi-a spus nicio vorbă de compasiune, dar printre dinți mi-a clarificat: "Nu mă împac cu Carol nici după moarte, dar sunt dator să vin la înmormântarea sa. L-am urât dintotdeauna, dar a fost fratele meu și regele meu"
Mai mult pe adevarul.ro
