Moartea lui Carol al II-lea, descrisă de Elena Lupescu: "Mihăiţă n-a venit să-şi vadă pentru...."

Carol al II-lea şi Elena Lupescu se căsătoriseră în exil, pe 3 iulie 1947. „Trăiam fericiţi la Estoril, eram încă destul de viguroşi, Carol avea 59 ani, eu 54. În casele fericite, Moartea intră uneori brusc, pe neaşteptate. Slăbise mult, eram înnebunită de bănuiala că ar putea ascunde un cancer. Nu ne-am schimbat, însă, rosturile vieţii. Primeam musafiri, ieşeam în oraş, vedeam filme, luam masa pe malul mării, ascultam muzică, Carol scria, se ocupa de corespondenţă, notam şi eu câte ceva pe câte o filă de caiet, zile şi nopţi de oameni care se iubesc. Era 4 aprilie 1953, ne întorseserăm din oraş, unde luasem masa. Carol, ca de obicei, a mâncat languste şi fructe de mare. Ascultam muzică şi deodată am auzit un strigăt de durere. L-am văzut pe Carol ghemuit pe un fotoliu, strângându-şi cu braţul partea stângă a pieptului. N-am ştiut ce să fac, de disperare, înlemnisem. Carol se uita neputincios la mine şi mi-a şoptit calm: Cheamă un doctor!"

Carol al II-lea a fost înmormântat în capela regilor portughezi - Pantheon of the House of Braganza din Mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona. Fiul său legitim Mihai nu a venit să-l vadă nici pe ultimul drum. Duduia notează amărăciunea alintându-l „Mihăiţă“ pe acela căruia-i dezbinase familia: "Mihăiţă n-a venit să-şi vadă pentru ultima data tatăl, nici la înmormântare n-a participat. Din întreaga familie regală, doar Prinţul Nicolae a participat. Dar tot neîmpăcat cu fratele său mai mare era. Nu mi-a spus nicio vorbă de compasiune, dar printre dinţi mi-a clarificat: "Nu mă împac cu Carol nici după moarte, dar sunt dator să vin la înmormântarea sa. L-am urât dintotdeauna, dar a fost fratele meu şi regele meu"

Mai mult pe adevarul.ro