”Noapte grea, cu somn intrerupt din cauza spondilozei cervicale de care sufar. Am coborat in bucatarie si am umblat in raftul cu medicamente – stiam unde e dar nu m-am uitat in el niciodata – am gasit pastile de toate felurile, mici, rotunde, lunguiete, colorate pentru afectiuni care nu mi-ar fi trecut prin cap ca exista. si un plasture pe baza de ardei iute; cum ar fi sa il iau cu mine si sa-l inmoi in ciorba la un restaurant?…
Era liniste, vecinii dormeau si cainii lor si canarii lor si pisicile lor toate. Cerul era senin, cu stele, o luna si un avion ce palpaia in drumul lui spre vest, Paris-London-New York, cum scrie pe sticlutele de parfum. Mi-a venit sa beau un pahar de vin; aveam o sticla deshisa deja, cu un cabernet sauvignon profund si catifelat si sa ascult River Is Waitinga domnului John Fogerty dar am renuntat la ambele; nu avea niciun sens, durerea nu mi-ar fi trecut.
Am inghitit paracetamol cu apa de la robinet – ”s-o lasi sa curga mai mult daca vrei mai rece” am auzit in minte vocea asta familiara, de demult, din copilaria mea… M-am asezat in pat, pe spate, asteptand cu ochii deschisi ametelile si amorteala pentru ca, din ce am citit, spondiloza nu vine nicidata singura”, a scris pe blogul personal.
