„Alina Bica a primit dosarul Rafo la începutul anului 2005, imediat după ce s-a schimbat guvernul. Venea Guvernul Tăriceanu care a suspendat datoriile Rafo. Le-a luat de la ANAF, în condițiile în care au menținut ordonanța de ștergere dată pentru Rompetrol. Nici azi, datoriile Petromidia nu sunt plătite. Este o treabă actuală care s-a perpetuat cu ajutorul DIICOT. Petromidia s-a dezvoltat cu banii tuturor. Cei care au făcut plinul la stațiile Rompetrol, aproape 50% s-au dus la Petromidia. Au fost declarați fraudulos la investiții. „Rafo Jafo” a fost un vehicul electoral corect al lui Băsescu. Banii din acest jaf...Rafo s-a privatizat cu 100 de milioane datorie, plus încă 150 milioane de dolari, la Rompetrol s-au făcut 650 milioane de dolari. În decembrie 2003 s-a făcut descărcare de gestiune. Erau atât de multe firme căpușă, încât am oprit tot, am externalizat totul, iar în felul acesta s-au scos banii. Din exploatare, o rafinărie, la vremea aceea, nu făcea profit. Îți acopereai pierderile din taxe si impozite de pe produsul obținut. Toate sumele astea dacă nu le plăteai, trebuia să le faci de undeva.
Marin Anton, de la PDL, care a lucat la Tofan Groupu, a fost un om profesionist, dar înregimentat politic.
„Reorganizarea Rafo însemna îndepărtarea de zona politică”
Când am preluat rafinăria trebuia să scot tot ce era influență sau lobby și a trebuit să aduc o echipă de afară. Zona Bacău era fieful PSD, ori eu trebuia s-o izolez. Reorganizarea Rafo însemna îndepărtarea de zona politică. M-a interesat să nu fie o alianță politică de conducere a Rafo. Eu voiam să scap de acești oameni. Au avut loc intervenții din partea lui Hrebenciuc, mediat de Tender. Hrebenciuc conducea politic zona. Am preluat ostil Rafo, așa am intervenit și la Petromidia. Am intrat în acest obiect de activitate, am atacat și PSD in Onești și PDL la Rompetrol. La Rafo am arestat nave, rezervoare. Discuția cu Hrebecniuc era că nu știa ce se întâmplă cu Rafo. Mi-a spus că de ce fac așa ceva. I-am spus că mergem înainte. Cum am fost eu obligat să vând, domana Bica să ne spună cum au putut intra acei negociatori la mine în arest să semnez vânzarea către rușii mascați sub firma austriacă Petrochemical Holding. Memorandumul Petromidia s-a născut din munca celor din comunitatea de informații. După care, toate informațiile legate de Rafo au fost instrumentate.
Din ianaurie 2004 Rafo a intrat în proces de reorganizare, totul era urmărit, ca să nu faci datorii. Erau de plătit toate datoriile, către furnizori și stat. În fiecare lună, veniturile trebuiau să acopere cheltuielile, altfel intra în faliment. Trei ani, cât am condus Rafo, n-am avut niciun leu datorie. PSD a fost captiv cu PNL Patriciu, odată cu OUG 118 de ștergere a datoriilor Petromidia. Au fost stenograme, Patriciu se angaja să rupă PNL în două, iar în noiembrie 2003 s-au publicat ștergerile datoriilor. PSD nu a mai putut introduce tema electorală Rafo Jafo, pentru că 250 de milioane de la Rafo nu se comparau cu cele de la Petromidia de 650 milioane. Au șters datoriile. Asta i-a costat acele puncte electorale care au făcut diferența. Am întrebat oamenii din servicii de ce Rafo Jafo, pentru că nu făcea datorie publică, și mi-au spus, vezi de treaba ta, tu nu faci politică. Dar, tăcerea mea m-a costat. Eram bine ancorat în tot ceea ce se întâmpla, eram finanțat de traderi din afară, nu degeaba am intrat în fieful PNL și să-i dau un atac lui Patriciu.
M-a sunat Geoană să-l „ajut” în campania de la prezidențiale
Eu aveam înțelegeri cu toată lumea, cu toți actorii politici. Patriciu era dușmanul meu economic, iar toată echipa Stolojan era la mine. Avem înțelegeri cu Năstase, Rafo a beneficiat de o Ordonanță din partea Guvernului. În mod legal aveam înțelegeri cu toți, către persoane. De exemplu, Geoană, m-a sunat să-l ajut în campanie aici la Timiș. Să mă sune „tata socru” ca să-mi spune cu ce să ajut, adică sa-mi spună Ilie Sârbu directe de ce are nevoie. A trecut Turul 1, nu m-a sunat nimeni. Înaintea Turului 2 l-am sunat pe Geoană și i-am spus că nu m-a sunat nimeni și să nu cumva mă acuzi că nu i-am ajutat. Abia duminică seara m-a sunat domnul Sârbu.
Evaziunea pentru care am făcut pușcărie nu este infracțiune penală, ci economică. Am trei expertize care spun că eu nu am făcut evaziune.
Toate utilajele au făcut obiectul tranzacției. Adică, datorii, benzinării, alte utilaje, rafinăria și datoria bugetară. Se așează părțile la masă, cel care cumpără întreabă ce obligații de plată sunt. Faci o listă, iar la final iese valoarea. La noi, tranzacția a fost de 600 milioane de dolari. Am spus că îmi achiți datoriile la furnizorii de țiței, cumpărătorii Petrochemical. Am stabilit ordinea plăților. Degeaba ai plătit datoriile, dacă nu plăteai datoriile și la buget, nu aveai șansă să mergi. În 2006 au întârziat plățile, am zis că iau rafinăria înapoi. Alina Bica m-a introdus și în dosarul cu Tender, eu eram doar in dosarul datoriilor. Din urmărirea penală care e început in 2003 sa disjuns în dosarul Tender. Când au oprit plățile, atunci am acționat în judecată, pentru că au ieșit din contract. Era 2006 am zis că vă iau rafinăria că nu ați plătit. Mă sună domnul avocat Neagu și mi spune că trebuie să ne vedem că sunt citat de doamna Bica, era șefă de birou la DIICOT. I-am spus că este urâtă, de ce mă ținea în arest. L-a arestat pe fratele meu ca sa facă grup infracțional organizat, alături de mine și Mărgărit Constantin.
„Te iau în brațe și sărim pe geam”
L-a pus în celula cea mai murdară. Acolo l-am întâlnit, eu fiind în cea mai curată și mai nou celulă. Bica avea biroul la etajul 4, erau mascații în spate și i-am spus că, dacă mă întorc în arest și fratele meu nu stă în condiții la fel cu cele ale mele, atunci te iau în brațe cu mine și sărim pe fereastră. Exact asta i-am spus. Mă consideram îndreptățit pentru că nu voiam să-l tortureze pe fratele meu. Mă întreba unde s-au dus banii, conturile lui Hrebenciuc. Nu mai știu despre cine m-a întrebat. Eram considerat că sunt prieten cu Iliescu. Niște tâmpenii. Nu avea curaj să întrebe de Talpeș, dar altfel întreba de toți. De Tăriceanu nu a întrebat. Avocatul Neagu mi-a spus că o să ne cheme și o să vă pună în acuzare în dosarul Tender, știi tu de ce. Era anormal, pentru că dosarul era disjuns. Deranjul lor era că am blocat vânzarea. De trei ori m-au arestat, am ajuns la un cumul de 30 de zile. L-am întrebat pe Cuzino ce se întâmplă. Mi-a spus că aveam plângere de înșelăciune, dar când au reînceput plățile, am renunțat la blocarea vânzării. Au fost 260 milioane de dolari dintr-o bancă austriacă ce au intrat în trezoreria Bacău. Masa credală trebuia achitată toată. Trebuia să demonstrez că programul de reorganizare a avut loc, iar toate datoriile au fost plătite”, a declarat Marian Iancu în emisiunea CULISELE STATULUI PARALEL.
