Maica Pelaghia s-a născut în satul Zaharovo, regiunea Reazani (Rusia) în anul 1890. Oarbă din naștere a primit de la Dumnezeu darul de văzătoare cu duhul. Din cauza unui tratament greșit al mamei sale care era însărcinată, fetița s-a născut oarbă. Ea știa toată psaltirea pe de rost. A fost un om deosebit. În copilărie când avea cinci-șase ani, era vizitată de o călugăriță care o învăța despre credința adevărată. Îi citea fetiței psalmi și rugăciuni. Tânăra avea o memorie extraordinară, orice psalm putea să-l memoreze numai după ce i se citea de trei ori.
După mărturiile contemporanilor cuvioasa Pelaghia nicicând nu mânca carne, iar în prima și a șaptea săptămînă a postului Mare își întreținea puterile doar cu o prescură și puțină apă. Mulți credincioși au fost vindecați datorită rugăciunilor ei. Primeau de la ea îndrumări și sfaturi. Ea însăși se ruga și cîte paisprezece ore pe zi, însoțind rugăciunea cu până la zece mii de metanii. O mare atenție acorda faptului cum ne facem însemnul Sfintei cruci. După spusele ei la unirea corectă a degetelor din ele iese foc. Și acest foc ne sfințește și curățește corpul nostru, sângele nostru trecând prin această cruce de foc se curățește de tot răul – totul arde. Deci cu cît mai des ne însemnăm cu simbolul Sfintei Cruci , cu atît este mai curat sângele nostru și cugetările noastre. Cu atât sîntem mai aprope de Dumnezeu, și mai repede ajung la El rugăciunele noastre.
Din amintirele protodiaconului Pavel Smirnov (Reazani):" E foarte greu să povestești despre Maica Pelaghia fără să-ți reții lacrimile. În viața mea n-a existat un om mai sfânt ca ea... Încă din copilărie a fost alungată de acasă de proprii părinți și locuia la cei care vroiau s-o primească. Era foarte aproape de Dumnezeu și Sfinții lui, cu care vorbea de la o vârstă fragedă, în deosebi cu Sfântul Serafim de Sarov care a devenit ocrotitorul și îndrumătorul ei..."
Ea a vindecat foarte mulți oameni cu puterea rugăciunii sale. Înainte de a fi arestată i-a zis stăpânei casei unde locuia "în curând vor veni să mă ia...". La întrebarea de nedumerire de ce și unde, a răspuns "că timpul este așa". Fiind arestată își petrecea timpul în arest citind toate acatistele pe care le știa. Și în curând a fost eliberată, dar cu condiția că nu va mai primi oameni pentru sfaturi și vindecări. De aceea o perioadă s-a retras de la această activitate. Dar totuși nu putea sa nu-i ajute pe toți acei care aveau nevoie de ajutorul ei. Ultima dată a fost arestată în anul 1939.
Ea a prezis războiul cu Germania cu mult timp înainte, chiar și ziua începerii. Într-o zi a zis : „ Iată, astăzi s-a început războiul." Nu a fost crezută de la început , fiindcă știrea ajunse abea peste vreo patru zile. Prezise că trupele fasciste vor ajunge până la localitatea unde locuia ea și ca de acolo nu va mai putea înainta mai departe.
Din alte amintiri despre ea „ A fost un om sfânt. Și cît de mult era iubită de oameni ...La ea oamenii vin amărâți , dar se întorc înaripați. O mare putere avea de la Dumnezeu " . Unul din cazurile întâmplate cu ea îl povestesc martorii: S-a întâmplat înainte de război. Câțiva consăteni , însoțiți de Maica Pelaghia veneau din localitatea învecinată. Pe drum ea le citea după memorie fragmente din psaltire. Brusc a început o furtună și o ploaie foarte puternică, care îi inconjura, dar de ei nu se atingea.
Înainte de a trece la cele veșnice le spunea celor ce o cunoșteau că atunci când nu va mai fi să mearga la ea la mormânt și să continuie să-i spună durerile . Și chiar de nu o vor auzi pe ea, ea îi va auzi...și le va ajuta. Și îi ajută.
A fost o adevărată credincioasă. Un exemplu minunat pentru noi toți. Contemporanii ei mărturisesc că avea un râs de copil. Și la ultima sa împărtășanie o bucurie de copil. Noi nu sântem în stare să-i înțelegem această bucurie. sursa: crestinortodox.ro.
